Precum ingerii in ceruri lauda si preamaresc pururea pe Dumnezeu si-L slavesc in toata vremea, asa se cuvine si noi, neamul omenesc dupa putere sa ne asemanam acelora. Omul este faptura aleasa dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, inzestrata cu voce cuvantatoare, cu judecata si intelepciune. Dar mai presus de toate, este fiinta scumpa lui Dumnezeu pentru faptul ca este dotata cu suflet care, este o scanteie divina coborata din ceruri pe pamant si care este datoare a se intoarce candva, iarasi de unde isi are fiinta sa. Pentru aceasta omul este dator sa fie in stransa legatura cu Izvorul sau de vizta, cu iditorul sau, Protectorul si Judecatorul sau cel vesnic.
Dar nu este alta cale de a ne apropia de vesnicul Dumnezeu decat prin rugaciune, aducandu-I cu osardie, cu bucurie si cu smerenie mutumiri pentru toate binefacerile si darurile pe care le primim, laudandu-L, preainaltandu-l si slavindu-L din toate puterile noastre.
