S-a intamplat, acum vreo trei ani, sa ma trezesc asa, dintr-odata, cu spusele lui Prospero pe buze: si-un gand din trei sa-ndrept catre mormant. Gandul a cazut din senin, abia apoi m-am dus la text si-am constatat ca tinusem bine minte. A fost un semn si pentru altceva: ma obseda intrebarea (cu calm insa) de ce au venit versurile astea in capul meu? Pana cand mi-a venit explicatia «secreta» si cred ca am inteles mesajul subconstientului: era dorinta, uitata de mult, ratacita prin cine stie ce ungher al sufletului, sa scriu niste texte despre Shakespeare. (GELU IONESCU)
