Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici s-a vandut in 20 000 de exemplare in Germania la doar o zi de la aparitia in librarii. De asemenea, romanul este bestseller in Olanda si Italia.
Volumul care a luat cu asalt marea piata internationala de carte Cartea Oglinzilor este singurul titlu al unui scriitor roman ale carui drepturi de publicare au fost vandute in peste 38 de tari.
Scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici a naucit lumea literara cu primul sau roman in limba engleza considerat „un fenomen editorial international”. – The Guardian
Pana in momentul de fata, drepturile de publicare au fost cumparate in peste 38 de tari, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franta, Italia, Spania iar criticii se intrec in elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzatia Targului de la Frankfurt, in 2015.
In thrillerul Cartea Oglinzilor, facem cunostinta cu Peter Katz, agentul literar care in cei cinci ani de cariera a evaluat sute de manuscrise. Niciunul dintre acestea insa nu a reusit sa ii starneasca interesul precum fragmentul trimis de misteriosul Richard Flynn. Student la Princeton la vremea cand se petrec faptele din povestirea lui, Richard ofera atat de multe detalii despre uciderea profesorului Joseph Wider, incat Katz nu stie ce sa creada: oare autorul manuscrisului este criminalul sau doar are informatii care pot duce la elucidarea cazului?
Inteligent si sofisticat. O crima povestita asa cum Picasso picta tablouri. – Lee Child
Fragment din cartea „Cartea oglinzilor” de Eugen Ovidiu Chirovici
„Am lucrat doua-trei ore, familiarizandu-ma cu computerul si cu softul, fara ca Wieder sa revina. Cand am iesit, l-am gasit in bucatarie, pregatind niste sendvisuri. Am mancat impreuna, vorbind despre politica. In mod oarecum surprinzator pentru mine, avea opinii foarte conservatoare si ii considera pe liberali” un soi de comunisti deghizati in democrati. Credea ca Reagan proceda foarte bine ca le arata pumnul celor de la Moscova, in timp ce predecesorul lui, Jimmy Carter, nu facuse altceva decat sa-i pupe-n fund.
Fumam amandoi in sufragerie si bolboroselile filtrului de cafea se auzeau din bucatarie, cand m-a intrebat:
– Laura si cu tine sunteti doar amici? Cred ca intelegi ce vreau sa spun.
Intrebarea lui m-a luat pe neasteptate si o clipa am vrut sa-i raspund ca felul relatiei dintre mine si Laura nu-l privea catusi de putin. Dar stiam ca prietenia cu el insemna mult pentru Laura si m-am straduit sa ma. Calmez.
– Doar amici, l-am mintit eu. S-a intamplat sa se mute in aceeasi casa cu mine si ne-am imprietenit, desi n-aveam gusturi comune in mai nimic.
– Ai o prietena?
– Intamplator, sunt singur in perioada asta.
– Si-atunci? Laura e frumoasa, inteligenta si atractiva din toate punctele de vedere. Petreceti mult timp impreuna, din cate mi-a povestit.
– Nu stiu ce sa spun… Uneori se intampla, alteori, nu.
A adus canile cu cafea, mi-a oferit-o pe una dintre ele si si-a aprins o tigara. Ma privea serios si concentrat.
– Ti-a pomenit ceva despre mine?
Mi se parea ca discutia devenea tot mai stanjenitoare si m-am intrebat unde voia, de fapt, sa ajunga.
– Te stimeaza foarte mult si este fericita ca e in preajma ta. Am inteles ca lucrati impreuna la un proiect extraordinar, care va revolutiona modul de intelegere a functionarii mintii omenesti, ceva legat de memorie si de formarea amintirilor.”
