Bhardo Thodol este cu siguranta textul initiatic tibetan cel mai cunoscut in intreaga lume occidentala. Tradus si publicat in engleza in 1928 sub numele de Cartea Tibetana a Mortii, a devenit intr-o anumita masura, mai ales dupa 1960, o carte importanta pentru occidentali. Este vorba de un text profund si dificil, fara egal in nici o alta literatura religioasa. Interesul pe care il trezeste printre psihologi si printre persoanele care se ocupa de studiul fenomenelor religioase, artisti si mai ales la tineri este simptomatic: el indica atat desacralizarea mortii in societatile occidentale contemporane, cat si dorinta de a revaloriza – religios sau filosofic – actul care implineste si totodata pune sub semnul intrebarii existenta umana., Mircea Eliade
