Este vorba, asadar, de carti la alegere, selectate din mers, fara pretentia de a fi fost singurele care sa fi meritat aceasta selectie: cititorului de serviciu, prezent cu o anumita consecventa la rubrica fixa dintr-o revista, i se si propun titluri ce pot interesa publicatia in cauza, pe care ochiul lui nu destul de atent le-ar fi putut omite. O limitare vine si din partea ritmului de aparitie al revistei in care detii pozitia de cronicar a scrie, de pilda, despre o carte-doua pe luna, cum a fost cazul meu, reduce mult din deschiderea unghiului de privire asupra fluxului literar. E de precizat, insa, imediat, ca cel care decide asupra alegerii e, totusi, cronicarul si ca acesta nu se cade sa accepte nicio interventie interesata in sustinerea ori respingerea unei carti sau a alteia. Intra, desigur, in joc si dispozitiile de moment ale cititorului specializat, capacitatea sa de a-si cultiva mereu atentia la ceea ce se intampla pe piata literara, incat sa nu-i scape scrieri meritand cu adevarat semnalarea. Am incercat, pe cat mi-a fost cu putinta, sa evit ca asemenea dispozitii sa cada la nivelul capriciului si al impulsurilor necontrolate de constiinta critica in stare de veghe. Ion Pop
