Ceaiul lui Proust si alte povestiri

Manea descrie magistral spectralitatea grotesca a totalitarismului, in toate aspectele ei, transformind-o intr-o metafora dureroasa, tragicomica si stringenta a conditiei umane. – Corriere della Sera

Literatura totalitarismului a luat forme variate si masura staturii lui Manea este faptul ca aduce in acest cor al supliciului o voce distinct originala – cind bogata, impresionista, cind cu umor sau lugubra. Manea ne arata ce inseamna a ramine in aer, ca un acrobat care, pe jumatate deliberat, scapa bara trapezului si nu poate decit sa se prabuseasca. – Los Angeles Times
 

Scrisul lui Norman Manea se inscrie in traditia marilor profeti ai catastrofei, Kafka, Blecher, Bruno Schulz. – Le Monde

Fragment din cartea „Ceaiul lui Proust si alte povestiri” de Norman Manea:

„In fiecare vara, orasul de pe deal e inecat in verde. Verdele explodeaza in parcul bisericii si la Cetate si la Cabana si la Padurice, salciile verzi ale Raului incercuiesc orasul. Vara brazilor si a salciilor vantura aripi mari, nevazute, intr-un clocot de aer inalt si pur, rabufniri toride, de sange vibrand, trupul limpezit si lingav pare tras, ridicat, rotit in loc de vartejuri astrale; se aude bulbul gros si iute in piept, timpanul se subtiaza, mainile cad si invie, umezi ochii, cersind; genunchii sunt piatra si reci, dor tamplele si ceafa. Dar trupul respira lacom, despresurat. Umerii, glasul, privirea se elibereaza, gatul ars, secetos si buzele linse cu limba, de sete, haihuiul pustiu, cand acel cineva asteptat si chemat in zadar incetineste fericirea fugoasa a verii care trece in ceilalti si intr-unul singur, cu sunet clar si inalt de trompeta, inaltata, la rasaritul soarelui, sus, pe deal, la Cetate… De fiecare data si altfel in aceasta vara, cand neastamparul alege, pentru alt aiurit, buimaceala, furia-flamanda-feroce, fantastica fosforescenta fumurie a noptilor, frigul insomniilor. E o alta vara.”