Cei mai privilegiati copii din America beneficiaza de scoli cu tehnologie de varf si de parinti bine educati. Cu toate astea, au rezultate mai slabe la matematica, de exemplu, decat copiii din alte 27 de tari. Pentru a afla motivele, Amanda Ripley insoteste trei adolescenti americani intr-un periplu de un an in Finlanda, Coreea de Sud si Polonia, tari care au obtinut rezultate net superioare in ultimele decenii. Autoarea intalneste reformatori cu experienta, elevi care arata ca niste zombi din cauza lipsei de somn si un profesor care castiga 4 milioane de dolari pe an. Povestile lor ne aduc speranta si claritate si ne dezvaluie modul in care tarile isi revolutioneaza salile de clasa si ii invata pe copii sa gandeasca singuri. Fragment din volum:
Interesant, peisajul Finlandei obisnuia sa fie presarat cu mici colegii de pregatire a profesorilor in care calitatea varia foarte mult, exact ca in Statele Unite. Aceasta explica de ce masurile luate in prima faza a reformelor din Finlanda fusesera dureroase, de la varf in jos, bazate pe responsabilitate. Finlanda a avut si ea momentul sau No Child Left Behind, unul care astazi le suna familiar profesorilor din Statele Unite si din multe alte tari. In anii 1970, profesorii finlandezi trebuiau sa tina jurnale in care sa inregistreze ceea ce predau la fiecare ora. Inspectorii scolari nationali faceau vizite regulate pentru a se asigura ca profesorii urmau un curriculum centralizat, exhaustiv, de 700 de pagini. Autoritatile centrale aprobau manualele, iar profesorilor nu li se permitea sa ia decizii proprii.
In aceeasi perioada insa, guvernul finlandez a mai facut ceva – ceva ce nu s-a intamplat niciodata in Statele Unite sau in majoritatea altor tari. Finlandezii si-au repornit colegiile de pregatire a profesorilor, fortandu-le sa devina mult mai selective si riguroase. Ca parte a unei reforme mai largi a educatiei superioare, guvernul a inchis scolile mai mici si a mutat pregatirea profesorilor in universitatile mai respectate. Era o reforma indrazneata si destul de controversata. Adversarii ei afirmau ca noul sistem era elitist si, dupa cum atragea atentia un editorial, ar bloca drumul tineretului nostru rural atunci cand chemarea lor interioara i-ar duce catre o cariera de predare”. Unii conducatori de universitati obiectau si ei, temandu-se ca includerea unei asemenea pregatiri preprofesionale, practice, ar putea dilua standardele academice pentru restul departamentelor si ar scadea prestigiul institutiilor lor. Este interesant ca aceleasi argumente au fost folosite si in Statele Unite de fiecare data cand cineva a incercat sa faca mai selective colegiile de pregatire a profesorilor. Cu toate acestea, Finlanda era disperata sa se modernizeze si conducatorii tarii au fost de acord ca educatia era singurul lucru care putea ajuta tara sa nu ramana in urma.”
Codul cartii: PUB978-606-722-201-3
