Acest eseu al lui Fernando Savater completeaza, ca o reflectare in oglinda, cartea dedicata poruncilor veterotestamentare, Cele zece porunci in secolul al XXI-lea. Cu inteligenta si ironie, filosoful spaniol mediteaza in aceste pagini de o vibranta actualitate asupra listei celor sapte pacate traditionale si asupra impactului pe care il mai pot avea in societatea occidentala, in calitatea lor de referinta morala si etica. Interogate dintr-o perspectiva neconventionala care nu exclude dialogul filosofic si polemic cu diavolul – ale carui argumente sunt discutate si combatute pas cu pas – pacatele capitale sunt explicate si definite prin opozitie cu virtutile cardinale: rezultatul este un portret personal al noilor practici si uzante intr-o societate postmoderna, dar cu adanci radacini iudeo-crestine.
