Cele saptezeci de minuni ale Chinei

China este pe cale sa devina o mare putere economica a lumii. Ce se afla insa in spatele dezvoltarii sale fulminante din secolul XXI? Care sunt radacinile si specificul acestei mari civiliza?ii? Raspunsurile le gasiti in acest volum de prestigiu, care prezinta in e seuri edificatoare si cuprinzatoare aspecte diverse ale Chinei, de la minunile naturii- munti, fluvii, Drumul Matasii, viata salbatica- la arte, marile monumente ale trecutului si orasele animate de astazi. Realizarile artistice ale Chinei nu au egal: caligrafia, jadul, matasea, ceramica, lacul, pictura, bronzul,mobilierul, gradinile- toate sunt descrise aici de experti. Se acorda atentia cuvenita monumentelor celebre ca Orasul Interzis din Beijing sau Marele Zid, dar nu sunt trecute cu vederea sculpturi, palate, morminte sau temple mai putin cunoscute, dar de o frumusete uluitoare. Admiram splendorile vechilor orase imperiale Xi’an si Nanjing, dar si replica data in contemporaneitate de zgarie-norii din Beijing si Shanghai, metropole moderne, in plina dezvoltare. 

    Fragment din volumul „Cele saptezeci de minuni ale Chinei” de Jonathan Fenby:
    “Antreneaza-ti atat Interiorul cat si Exteriorul. Exersarea Exteriorului include mainile, corpul si pozitia lui, iar cea a Interiorului — inima, mintea, spiritul si forta. – MOTOUL ARTELOR MARTIALE
    Artele martiale sau kung fu, potrivit traditiei, sunt astazi numite wushu. Wu inseamna razboi/lupta, iar shu — arta/tehnica. Wushu isi are originile in Antichitate, cand omul lupta cu animalele salbatice, infrunta bolile si se angaja in confruntari fizice cu dusmanul. De-a lungul secolelor, wushu a evoluat, combinand medicina si filozofia si devenind treptat un ansamblu complex de elemente caracterizat prin diferentieri regionale si stilistice.
    In prezent, in China exista cinci mari forme de wushu: quanshu, baza tuturor formelor de wushu, care include changzhang (lupta cu mainile goale), taijiquan (taiji) si xingyi (lupta mentala); qixie, in care sunt folosite 18 tipuri diferite de arme, printre care cutite, sabii, pusti si bete; duilian sau infruntarea cu mainile goale si armele; duikang sau apararea, care include freehand boxing; sijiti sau practicarea in grup a diverselor forme de wushu.
    Templul Shaolin
    Templul budist Shaolin, unul dintre cele mai cunoscute din lume, este ascuns adanc in padurile de pe Shaoshi Shan, un munte de langa Dengfeng, in provincia Henan. A fost construit in 495 d.Hr. In anul 527, aici a sosit calugarul indian Bodhidharma pentru a preda budismul Chan (Zen). Bodhidharma (Damo in limba chineza) este considerat parintele budismului Chan din China, iar Templul Shaolin — caminul budismului Chan. Metoda budista Chan (sau biguan in chineza — „a privi zidul”) consta in a sta nemiscat pentru a atinge faza de iluminare. Sederea cu picioarele incrucisate era foarte obositoare si calugarii obisnuiau sa practice artele martiale pentru a se destinde si revigora. Iata de ce traditia spune ca astfel Dharma a creat stilul shaolin sau Shaolin quan. El a studiat miscarile tigrului, maimutei, pasarilor si sarpelui si le-a imbinat, inventand formele mentale de lupta (xingyi quan) si luohan shiba shou (cele 18 miscari din brate ale lui Iuohan, un discipol magic al lui Buddha), pe care le-a predat apoi elevilor sai.
    Prin budismul Chan si wushu, Templul Shaolin a devenit celebru in intreaga lume. Spre sfarsitui dinastiei Sui, cand Li Shimin (598-650) a pornit razboiul contra lui Wang Shichong, a fost ajutat de 13 calugari din templu, care l-au salvat si purtat spre victorie. Dupa aceea, Li a devenit primul imparat din dinastia Tang si a rasplatit generos templul, care a devenit in foarte scurt timp, datorita sprijinului imperial, unul dintre cele mai mari locasuri budiste din lume, cu peste 2000 de calugari.”