Roman castigator al Premiului European pentru Literatura si finalist al Premiului Strega 2012.
Roman, eseu, bildungsroman sado-maso, tratat erotico-filozofic si satira sociala, Ceva scris este o carte ce refuza constient incadrarea, un animal salbatic prin limbaj si vitalitate, povestea aproape adevarata a unei intalniri imposibile cu regiszorul Pier Paolo Pasolini.
Fragment din cartea „Ceva scris”, de Emanuele Trevi
„Sunt foarte rare intalnirile care lasa o urma, cum se spune. Vorbesc despre un semn de nesters – mai degraba o cicatrice, sau chiar o amputare, decat o colectie de amintiri. Majoritatea oamenilor pe care ii intalnim, e trist s-o spun, nu starnesc in noi nicio reactie profunda, cu atat mai putin o schimbare, fie ea cat de mica. Am fi aceiasi daca nu i-am fi cunoscut. Dar aceasta regula deprimanta face ca exceptia sa fie si mai periculoasa. Exista indivizi care joaca in viata semenilor lor un rol pe care n-as putea sa-l definesc mai bine decat prin termenul catastrofal. Pe cand reflectam asupra devotiunii Laurei fata de P.P.P., fiind martor la manifestarile ei deconcertante si turbulente, imi venea deseori sa ma gandesc la el, la P.P.P., asa cum te-ai gandi la un uragan, contempland copacii smulsi din radacini, acoperisurile luate pe sus, digurile distruse pe care le lasa in urma. Cunoasterea indirecta (a unei persoane prin alta) este fara indoiala sursa a tot felul de erori, dar poate stimula muschiul intuitiei. P.P.P. era cauza acelui stupefiant si zgomotos efect pe care-l aveam in fata ochilor? Dupa cum spune Cioran, violenta interioara este contagioasa. Asta inseamna ca indivizi exceptionali, prinsi in experimente complexe si laborioase cu ei insisi – si riscante, pe deasupra -. ajung, fara sa fie macar vinovati de asta, sa-i tarasca in iuresul lor primejdios pe cei care le sunt aproape. Si lucrul cel mai trist este ca acesti indivizi nu doar ca nu sunt direct responsabili de haosul pe care-l declanseaza in vietile celorlalti, dar, de cele mai multe ori, nici macar nu-si dau seama de el. Nu au timp; ei trebuie sa-si continue drumul – oriunde i-ar purta acesta. De buna-credinta, probabil considera ca semenii lor sunt inzestrati cu un caracter destul de asemanator cu al lor si, prin urmare, sunt in stare sa-si poarte de grija si nu sunt in pericol sa dezvolte dependente nocive. Cauza ignora Efectul – (…).”
Roman, eseu, bildungsroman sado-maso, tratat erotico-filozofic si satira sociala, Ceva scris este o carte ce refuza constient incadrarea, un animal salbatic prin limbaj si vitalitate, povestea aproape adevarata a unei intalniri imposibile cu regiszorul Pier Paolo Pasolini.
Fragment din cartea „Ceva scris”, de Emanuele Trevi
„Sunt foarte rare intalnirile care lasa o urma, cum se spune. Vorbesc despre un semn de nesters – mai degraba o cicatrice, sau chiar o amputare, decat o colectie de amintiri. Majoritatea oamenilor pe care ii intalnim, e trist s-o spun, nu starnesc in noi nicio reactie profunda, cu atat mai putin o schimbare, fie ea cat de mica. Am fi aceiasi daca nu i-am fi cunoscut. Dar aceasta regula deprimanta face ca exceptia sa fie si mai periculoasa. Exista indivizi care joaca in viata semenilor lor un rol pe care n-as putea sa-l definesc mai bine decat prin termenul catastrofal. Pe cand reflectam asupra devotiunii Laurei fata de P.P.P., fiind martor la manifestarile ei deconcertante si turbulente, imi venea deseori sa ma gandesc la el, la P.P.P., asa cum te-ai gandi la un uragan, contempland copacii smulsi din radacini, acoperisurile luate pe sus, digurile distruse pe care le lasa in urma. Cunoasterea indirecta (a unei persoane prin alta) este fara indoiala sursa a tot felul de erori, dar poate stimula muschiul intuitiei. P.P.P. era cauza acelui stupefiant si zgomotos efect pe care-l aveam in fata ochilor? Dupa cum spune Cioran, violenta interioara este contagioasa. Asta inseamna ca indivizi exceptionali, prinsi in experimente complexe si laborioase cu ei insisi – si riscante, pe deasupra -. ajung, fara sa fie macar vinovati de asta, sa-i tarasca in iuresul lor primejdios pe cei care le sunt aproape. Si lucrul cel mai trist este ca acesti indivizi nu doar ca nu sunt direct responsabili de haosul pe care-l declanseaza in vietile celorlalti, dar, de cele mai multe ori, nici macar nu-si dau seama de el. Nu au timp; ei trebuie sa-si continue drumul – oriunde i-ar purta acesta. De buna-credinta, probabil considera ca semenii lor sunt inzestrati cu un caracter destul de asemanator cu al lor si, prin urmare, sunt in stare sa-si poarte de grija si nu sunt in pericol sa dezvolte dependente nocive. Cauza ignora Efectul – (…).”
Codul cartii: VEL978-606-980-024-9
