Cine-i pazeste pe paznici?

Cine-i pazeste pe paznici? Ganduri de zi si de noapte

Eu cred ca si Carpatii nostri plang uneori, iar tu, frate si mare actor Dorel Visan, esti lacrima lor. – Grigore Vieru

Personalitate proeminenta a culturii romanesti si de peste hotare, Dorel Visan este actor, poet, prozator, eseist, filosof cu inclinatii accentuat metafizice si un neobosit calator care duce cuvantul de pace si frumusete a vietii in lumea intreaga. Nu in ultimul rand sunt de mentionat surprinzatoarele sale talente si in medicina holistica.

Opera lui Dorel Visan indeamna la meditatie, pace, reverie, la trairea in dimensiunile sacrului si ale umanismului autentic. – Dumitru Constantin-Dulcan

Daca este sa fim onesti, maestrul Dorel Visan trece mult dincolo de granitele actoriei si ale teatrului, in general, devenind o suma: constructia interioara a omului de cultura include o impresionanta paleta, de la literatura, estetica si teoria artei, pana la filosofia culturii, teoria si istoria mentalitatilor, sociologie culturala si religie. Dorel Visan isi construieste identitatea din biblioteci fundamentale, asezate undeva la radacina constiintei de sine. In rastimpuri, din fericire, dintr-un soi de altruism cultural necosmetizat, ofera surprize ce tin de exteriorizarea cea mai eleganta cu putinta, marturisirile primind contur de poezie (de la cea psalmica la cea confesiva) sau de estetica si memorialistica. De aceasta data maestrul Dorel Visan isi descifreaza palierele cele mai intime ale gandirii, luand atitudine analitica fata de preajma, pur si simplu.

Eseurile, tabletele si articolele din acest volum intocmesc imaginea unui scriitor fara sabloane, fugit din orice carnaval al lumii, asumandu-si responsabilitatea civica, demascandu-si deopotriva starile de gratie si marile intalniri fiintiale, dar si rupturile grave dintre palierele-kitsch ale societatii actuale si profunzimea intelectului si afectului sau, construite pe tiparele cele mai sincere ale rusticului. In fond, vorbim de o carte despre recuperarea unor valori pe care numai din prea mare graba omul le poate face tainuite, insa nu le poate altera. Dorel Visan propune un cod de relectura a vietii pe care il considera potrivit siesi: simturi la panda, infinit umor iertator („Numai iertarea ne reda […] libertatea”) si o neostoita stare ludica, vocatia intelepciunii, ironie sagalnica, mirajul confesiv si, peste toate, bucuria de a sta, om si viata, in mainile cititorului. – Diana Campan

Excelenta carte Cine-i pazeste pe paznici? lumineaza cateva dintre cotloanele intunecate ale trairii romanesti si ale devenirii natiunii de la Carpati si Dunare. Se citeste usor si, mai ales, cu mult folos. – Mircea Radu Iacoban