Cotitura radicala pe care o face A. E. Baconsky in 1969, cand isi expune Cadavre-le in vid, e suficient temei si suficienta justificare pentru taietura drastica operata in aceasta antologie. Daca mai adaugam la aceasta metamorfoza violenta a formulei si saltul valoric spectaculos facut prin intermediul ei, taietura, fie cat de nemiloasa si nedreapta, devine de-a dreptul imperativa. Ultimul Baconsky e un mare poet, celalalt Baconsky e (cand e, nu totdeauna) doar un poet rezonabil si stimabil. Rezonabili si stimabili avem destui; mari cu adevarat destul de putini. (Al. Cistelecan)
