Cioran si Sabato s-au aflat fata in fata intr-o zi, in Paris, rue Odeon, intalnire pe care Sabato o evoca in sensibila sa carte Antes del fin: Am stat indelung de vorba cu Cioran intr-o dupa-amiaza a anului 1989. (…) Contrar a ceea ce multi isi imagineaza sau presupun si chiar a ceea ce eu insumi credeam, m-a surprins acel om amabil, marunt si trist, predicator al unui nihilism care nu parea a fi in acord cu el. Mai degraba mi se parea a fi un mare pesimist, care, din cand in cand, cadea prada altuia, sceptic si neincrezator. Dar intotdeauna cu un zambet pe buze. Nici o clipa un ursuz indiferent, dimpotriva, unul din acei oameni solidari cu multimea necajita, (…) in cautarea a ceva care sa exprime indispozitiile si chinurile sale interioare. Sabato descopera astfel, in Cioran, coerenta unui om adevarat, cu care impartaseste ganduri si mai ales nelinisti. Pornind de la dialogul real intre cei doi scriitori-ganditori, preocupati deopotriva de conditia umana, iata-i fata in fata pe cel pentru care nu mai exista nici un loc unde sa poti uri lumea asta cu profesionalism si iubitorul de lume Sabato, caruia nu i-a fost totusi straina nici una din ipostazele absolutului: singuratatea, iubirea, moartea… – Doina Gheorghiu-Jimenez
