Cartea Mirunei Runcan relateaza, cu sarm, un dublu naufragiu. Pe de o parte, unul al constrangerilor profesionale impuse unui grup de tineri ingineri, grup care isi propusese inca din facultate dezvoltarea unui proiect industrial, oprit de directivele partidului unic prin evitarea achizitiilor de echipamente din Occident. Pe de alta parte, un esec in plan personal si familial, identificat in incercarile disperate ale personajelor de a se salva. intre documentele cele mai credibile (sintetic realizate), aduse ca argumente literare de recuperare istorica (fragmente de jurnal, un corpus consistent de scrisori, fragmente din sedintele COM, secretariat interinstitutional), vocea naratoarei, strunita excelent pentru expunerea efectului de imagine, aproape ca este sugrumata de amplitudinea politica a epocii, prefigurand destinul sinuos al aparitiei acestui roman document.
