Colivia regelui

Acum fara puteri si bantuita de greselile fatale, Mare Barrow e prizoniera. Traieste la mila unui baiat pe care l-a iubit candva, dar care i-a raspuns numai cu minciuni si tradari. Ajuns rege, Maven complica plasa de paianjen tesuta de raposata lui mama si incearca sa pastreze controlul asupra intregului regat. Rosiii continua sa recruteze si se pregatesc tot mai intens pentru razboi. In mijlocul lor, Cal, printul exilat, va face totul pentru a recupera tronul si inima lui Mare. Toata lumea pare la un pas sa explodeze.

In Colivia regelu i, al treilea volum din seria de succes Regina rosie, rebeliunea ia proportii si loialitatile tuturor sunt puse la incercare.

Aveyard are un fler pentru situatii dramatice, pe care cititorii le vor devora. Actiunea porneste in tromba si tensiunea nu scade pana la ultima pagina. – School Library Journal

Din seria  Regina Rosie  fac parte:
• Volumul 1:  Regina Rosie
• Volumul 2:  Sabia de sticla
• Volumul 3:  Colivia regelui
• Volumul 4:  Furtuna razboiului

„Traversam un palier cu o multime de ferestre cu vedere vest, dincolo de cazarmi, spre Raul Capitalei si jumatatea orasului de pe celalalt mal al lui. Recunosc forma matahaloasa a Circului Oaselor, cuibarit intre cladiri. Stiu bine privelistea. Am stat la ferestrele astea impreuna cu Cal. Atunci cand l-am mintit, pentru ca eu stiam ca vom fi atacati in noaptea respectiva. Insa ce nu stiam eu era felul in care urma sa ne afecteze acel atac. Si Cal mi-a soptit ca isi dorea ca lucrurile sa fi stat altfel. Acum ii impartasesc dorinta. 

Probabil ca suntem urmariti de camerele de supraveghere. Spun „probabil” pentru ca eu nu le mai pot simti. Coboram spre etajul principal al palatului si Evangeline tot nu a spus niciun cuvant. Ofiterii ei se tin dupa noi – card de mierle inghesuite in jurul unei lebede din metal. De undeva se aude muzica. Acordurile ei pulseaza ca o inima umflata si trista. N-am mai auzit niciodata muzica asta, nici la balul la care am fost si nici macar in timpul lectiilor de dans pe care mi le-a predat Cal. Parca are propria-i viata, una intunecata, complicata si bizar de ispititoare. O aude si Evangeline si se crispeaza. 

Straniu, dar etajul la care se afla curtea regala este aproape pustiu. Nu sunt aici decat cateva garzi postate de-a lungul coridoarelor. Garzi, nu santinele, care ar trebui sa fie alaturi de Maven. Evangeline nu o ia la dreapta, asa cum ma astept eu, ca sa intre in sala tronului pe sub arcadele usilor mari. Ci se grabeste tot inainte, cu noi pe urmele ei. Si intra intr-o alta incapere, pe care eu o cunosc prea bine. Sala de consiliu.

Un cerc perfect din marmura si lemn lustruit. De-a lungul peretilor sunt insirate jilturi somptuoase, iar pardoseala impodobita este dominata de stema Nortei, Coroana Inflacarata. Mult rosu si negru si argintiu regal, cu varfuri din flacari imense. Aproape ca ma poticnesc atunci cand o vad si trebuie sa inchid ochii. N-am nici cea mai mica indoiala ca Pisicuta o sa ma traga dupa ea. Si as lasa-o cu draga inima sa o faca, daca asa n-as mai vedea niciun crampei din locul acesta. Imi amintesc ca Walsh a murit aici. Chipul ei imi apare in spatele pleoapelor. Au vanat-o ca pe un iepuras. Lupii, lupii au vanat-o: Evangeline, Ptolemus, Cal. Si au incoltit-o in tunelurile de sub Archeon, unde ea indeplinea ordinele primite de la Garda Stacojie. Au gasit-o, au tarat-o paina aici, ca sa fie interogata de regina Elara. Dar nu s-a ajuns atat de departe. Pentru ca Walsh s-a sinucis. A inghitit o pastila cu otrava chiar in fata noastra. Ca sa protejeze secretele Garzii Stacojii. Ca sa ma protejeze pe mine. 

Deschid ochii atunci cand muzica isi tripleaza volumul. 

Nu ma mai aflu in sala de consiliu, ci intr-un loc si mai rau.”