In primul rand, n-am putut sa-mi refuz inca o ocazie de a-i reciti pe poetii din generatia mea. Mai toata lumea (de la criticii titulari de rubrici in reviste serioase pana la nenumaratii comentatori de pe blogurile literare) vorbeste despre ei; destul de multi, din nefericire, o fac in lipsa textelor, astfel ca, de cele mai multe ori, impresia e ca mai mult se vorbeste de noua generatie de poeti decat se citeste din cartile lor.
– Dan Coman
Ce aduc nou noii poeti? Lipsa lor de livresc este bine compensata de un cosmopolitism trait. Sunt curajosi si cu verbul, si cu virgula. Sfideaza, provoaca, detesta apasat, traiesc pentru sentiment, desi antisentimental. Consuma muzici, alcool si o tehnologie pe care o si abhora. Ei chiar sunt ai secolului XXI, din codrii Traciei, dar si pretutindenari. Dispretuiesc diplomele si onorurile, altele decat cele care privesc poezia lor. Se inchid in casa, se ascund (o jderita ne spune pe sleau : prietenii mei sunt ascunsi in scorburi / in locuri intunecate !), refuza lumea care li s-a pastrat. Se dezintereseaza de ecoul critic, iar mass-media, sinistru politizata, le apare, bineinteles, vulgara, dezgustatoare. Sunt mandri de vulnerabilitatile lor si le poarta ca pe niste medalii. In comparatie cu ei, optzecistii sunt, intr-adevar, invechiti. Douamiistii stiu ca sunt inselati, inteleg cine ii inseala si nu mai dau doi bani pe smecherii estetizante sau esopice. Nu mai sunt bogomilici. Dimensiunea etica, interesul pentru social si politic nu sunt deloc neglijate. Sunteti preveniti: tinerii poeti romani isi vor tara inapoi.
– Petru Romosan
Codul cartii: COM973-973-1960-89-0
