La intoracerea din Siberia, unde calatorisem sa-mi cunosc Bunica, am intrat intr-o stare de furie si nevoie de intelegere a tot ce se intamplase si se intampla cu mine, cu familia mea, cu toti cei din jur. in aceste povestiri, scrise cu furie intre 1970-1980 si publicate cateva in revistele TransilvaniaYatra, Steaua, mi-am ascuns de panda in mijlocul careia traiam si furia, si nelinistea, si revolta, si neputinta, si visele. Facute volum, au stat o vreme sub banuiala, la cenzura. Cateva povestiri au fost scoase din volum. Apoi volumul a mai stat intr-o semicenzura, sub motive tehnice: nu exista momentan clei de lipit copertile! Redactorul de carte a fost in pragul de a fi destituit. Volumul a iesit in 1983 la Editura Albatros, aproape pe furis. Nici nu stiu daca si cat din el a ajuns in librarii. Nu-mi amintesc. ii sunt recunoscatoare Editurii Albatros ca totusi le-a publicat. Astazi il republic dintr-un sentiment de datorie fata de cealalta viata si lume a noastra, pentru ca a fost o alta viata si o alta lume aceea. si din sentimentul de datorie fata de aceste povestiri care, la vremea aceea, au fost marturia mea si a lumii mele, pentru un viitor pe care nu-l mai speram. Dupa 1990 am reusit sa public la Editura Anima romanul Siberia dus-intors, 73 de ruble, scris tot intr-o stare de furie. Dar asta este alta poveste. – Elena Siupiur
