Copilul pacii

    In anul 1962, Don si Carol Richardson au pasit pentru intaia oara pe teritoriul tribului sawi din Noua Guinee Olandeza, cu dorinta arzatoare de a duce Evanghelia in mijlocul salbaticilor, chiar cu pretul vietii.
    Copilul pacii relateaza, cu talent, povestea fascinanta a convietuirii celor doi temerari misionari cu acesti canibali vanatori de capete, la care tradarea era pretuita dupa cat de mult reusea „eroul” sa-si ingrase victima cu prietenie, inainte de a o macelari.
    Dumnezeu le-a descoperit lui Don si lui Carol cheia spre inimile acestor salbatici printr-o analogie a rascumpararii ce avea la baza un element din mitologia tribala locala. „Copilul pacii“ a fost secretul care a deblocat un sistem de valori cu o vechime de secole sau chiar milenii. Mai mult de jumatate dintre membrii tribului sawi L-au primit pe Isus Cristos ca Domn si Mantuitor.
    Aceasta carte, dimpreuna cu lectiile de viata pe care le contine, va fi de mare folos generatiei contemporane care inca are misiunea de a raspandi mai departe Evanghelia lui Cristos.
    Cuprins:
Introducere 
Partea intai: Lumea tribului sawi
    1. Ambasador la Haenam
    2. Ingrasat cu prietenie
    3. Umbra tuanilor
    4. Vin tuanii
    5. Fauritorul de legenda
Partea a doua: Cand lumile se intalnesc
    6. Geneza unei misiuni
    7. Prin cortina de arbori a junglei
    8. Sfarsitul unei ere
    9. Zei din ceruri
    10. Destinul piroga
    11. Un botez al stranietatii
    12. Patriarhul de la Tumdu
    13. Razboi la usa mea
    14. Tuanul mananca creieri
    15. Intalniri in casa barbatilor
    16. Criza pe malul Kronkelului
    17. Apa rece maine
Partea a treia: O lume transformata
    18. Liniste in casa barbatilor
    19. Rasturnati intre crocodili
    20. Imi tremura ficatul
    21. Mortul viu
    22. Puterea starii aumamay
    23. Ochii inrositi de la privit
    24. Lunga calatorie
    25. Afara din coconul ancestral.
Post-scriptum • Epilog
    Fragment din volumul „Copilul pacii” de Don Richardson:
    “— Tarop tim titindakeden! Aduc ca justificare copilul pacii!
    Kaiyo continua:
    — Daca acest copil ar fi murit, ai fi liber sa faci ce vrei sa faci. Dar nu este mort. Este inca in viata, iar eu sunt aici ca raendep hobhan, „avocat” al Haenamului. Nu ai voie sa lupti impotriva Haenamului! Mana mea este puternica!
    Dupa aceea, Kaiyo il prinse din nou pe omul acela si incepu sa-l traga tare de urechi. Apoi, omul se intoarse si pleca supus inapoi la casa lui, urmat de tovarasii sai. Daca persoanele nedreptatite ar fi ramas ostile, Kaiyo le-ar fi taiat coardele arcurilor, ar fi rupt varfurile oricarei sulite pe care ar fi incercat sa o foloseasca si ar fi aruncat orice alta arma in rau.
    Dupa ce persoanele pagubite se intoarsera la casele lor, Kaiyo cerceta cu de-amanuntul posibilitatea ca cineva din Haenam sa fi omorat porcul. In cele din urma, ambele sate ajunsera la concluzia ca porcul fusese ucis de catre un spion dintr-una din alte numeroase comunitati care purtau pica impotriva Kamurului.
    Evolutia crizei fusese impiedicata. Obiceiul tarop isi dovedise eficienta. Un copil al pacii viu era intr-adevar un antidot cultural impotriva idealizarii violentei specifice poporului sawi. Agonia lui Kaiyo, a lui Mahaen si a celor doua mame purificase intr-adevar cele doua comunitati de orice emotie a razboiului.
    Existau doi piloni, nu unul, care sprijineau structura. De-a lungul istoriei lor, poporul sawi se sprijinise mai intai pe primul pilon, iar apoi pe celalalt. In mod colectiv, erau asemenea unui om care sta pe un picior pana cand oboseste, iar apoi schimba pozitia pe celalalt picior.
    Timp de doua luni, cercetasem fiecare aspect al celui de-al doilea pilon, asimiland vocabularul sau abstract si pregatind o strategie. Acum, in timp ce ma urcam in casa barbatilor din Haenam-Yohwi, am simtit din nou un val de entuziasm inviorator care era mai mult decat o simpla emotie de-a mea.”