Persistenta, o interogatie strabate toate reformele teatrului modern. Ea priveste relatia dintre corpul pe scena, corp de carne, si corpul sculptat, corp de piatra. Cartea de fata analizeaza raportul teatrului cu sculptura, studiat pentru prima data. Teatrul este astfel amplasat in centrul dialogului cu arta sculpturii, care mobilizeaza viziuni ale unor istorici de arta celebri, indeosebi Winckelmann, sau ale unor artisti reputati precum Auguste Rodin, Antoine Bourdelle ori Alberto Giacometti. Studiul se bazeaza si pe gandirea unor mari oameni de teatru ca Gordon Craig sau Maurice Maeterlinck, Meyerhold, Grotowski, Barba ori Kantor. Monique Borie analizeaza jocurile materiei, precum si tensiunile dintre ce este viu si ce este inert, dintre miscare si imobilitate, dintre viata si moarte. Autoarea se situeaza la intersectia dintre arte, descoperind felul in care corpul de piatra priveste spre corpul de carne. Iar teatrul, el, arta a corpului de carne, priveste spre corpul de piatra. Orizonturile lor de asteptare se inrudesc si comunica.
