Curtea de Conturi si lucrarile publice controlate de aceasta

Domnul protesor Nicolae Stetan Noica „ultimul ministru roman al Lucrarilor Publice” – cum se autodefineste cu amaraciune -, ne aminteste despre existenta in Romania, de peste un secol si jumatate, a unei institutii de capatai, pe care, insa, unii au uitat-o, altii nu-i inteleg si nu i-au inteles niciodata rostul, iar altii, in fine, temandu-se de ea, ii atribuie intentii pe care nu le are. Este vorba despre „Curtea de Conturi”, creata in cadrul marii actiuni de reformare a Romaniei sub principele Alexandru loan Cuza, in contextul modernizarii tarii si al sincronizarii civilizatiei romanesti cu modelul european occidental, conform programului Revolutiei de la 1848-1849. Astfel, aflam ca, dupa dezbaterile parlamentare firesti, Adunarea Deputatilor a votat, la 8 ianuarie 1864, cu 66 voturi pentru si patru impotriva, „Legea pentru infiintarea Curtii de Conturi”. Institutia avea misiunea sa vegheze – cu mijloace stabilite prin lege – la respectarea de catre puterea executiva a operei si vointei puterii legiuitoare privind cheltuirea banului public, sa efectueze controale periodice in institutiile bugetare, sa-si prezinte observatiile si sa propuna masuri eficiente de indreptare a situatiilor neconforme constatate. Cu aceasta misiune asumata prin lege, Curtea de Conturi are o istorie indelungata in Romania, intrerupta doar intr-o etapa a dictaturii comuniste. Prin urmare, cata vreme, intr-o forma sau alta, cu intensitate mai mare sau mai mica, cata vreme principiile democratiei au stat la baza exercitarii puterii in Romania, Curtea de Conturi a asigurat legalitatea folosirii bugetelor repartizate diferitelor entitati, a efectuat controalele curente si a prezentat concluziile rezultate, urmarind implementarea masurilor de redresare si de incadrare perfecta in legalitate. – Academician loan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane