Daca as ramane

Fragment:
” Tocmai m-au mutat de la Reanimare la Terapie intensiv?. Este o inc?pere în form? de potcoav?, în care se afl? circa o duzin? de paturi ?i o sumedenie de asistente care se agit? permanent de colo-colo, citind diagramele printate întruna de computerele care ne monitorizeaz? semnele vitale ?i se afl? la picioarele paturilor. În mijlocul camerei se afl? alte computere si un mare birou la care st? o asistent?.
Doi asisten?i se ocup? de mine, împreun? cu doi doctori care fac cu schimbul la nesf?r?it. Unul dintre asistenti este un b?rbat taciturn, cu pielea flasc?, p?r blond ?i musta??, ?i nu-mi prea place de el. Apoi, este o femeie cu pielea atât de neagr?, încât pare albastr?, ?i voce cântat?. Imi spune „scumpo” ?i aranjeaz? mereu p?tura in jurul meu, de?i eu, fiind nemi?cat?, nu o deranjez din loc.
Sunt a?a de multe tuburi ata?ate de trupul meu, încât nu pot s? le num?r pe toate: unul îmi iese din gât, respirând pentru mine, altul mi-a fost b?gat pe nas pentru a-mi men?ine stomacul gol, cel din ven? este pentru hidratare, în vezic?, – pentru urinare, câteva sunt lipite de piept pentru a înregistra b?t?ile inimii, iar altul este ata?at de un deget pentru a-mi monitoriza gradul de oxigenare sanguin? ?i saturare a hemoglobinei. Ventilatorul care m? ajut? s? respir susur? într-un ritm lini?titor, ca un metronom – inspira?ie, expira?ie, inspira?ie, expira?ie.
Cu excep?ia doctorilor, a asistentelor ?i a cuiva de la Serviciiie sociale, nimeni nu a intrat s? m? vad?. Asistenta social? le vorbe?te bunicilor pe un ton coborât ?i comp?timitor. Le zice c?, starea mea este „grav?”. Nu sunt tocmai sigur?, ce vrea s? spun? cu acest cuvânt. La televizor, pacien?ii sunt întotdeauna fie in stare critic?, fie stabiliza?i. Grav nu sun? a bine. Când lucrurile sunt grave, ajungi în mormânt.
– A? vrea s? putem face ceva, zice bunica. M? simt atât de inutil? dac? doar stau ?i a?tept. ”