Daca esti asa destept, de ce nu esti fericit?

• Corelatia dintre bogatie si fericire este mult mai mica decat te-ai fi asteptat;

• Generozitatea nu este doar o cheie a fericirii, ci si un factor determinant al succesului pe termen lung;

• Aprecierea incertitudinii, si nu cautarea detinerii absolute a controlului, este necesara pentru a fi fericit. 

CUPRINS:

Prefata. De ce este nevoie pentru a duce o viata fericita si implinita?

Introducere: Ce m-a determinat sa predau fericirea si cum este structurata aceasta carte

Capitolul 1A: Primul „pacat” capital impotriva fericirii: deprecierea fericirii

Capitolul 1B: Primul obicei al oamenilor fericiti: prioritizarea – si nu cautarea – fericirii

Capitolul 2A: Al doilea „pacat” capital impotriva fericirii: vanarea superioritatii

Capitolul 2B: Al doilea obicei al oamenilor fericiti: in cautarea starii de flux 

Capitolul 3A: Al treilea „pacat” capital impotriva fericirii: disperarea dupa iubire 

Capitolul 3B: Al treilea obicei al oamenilor fericiti: nevoia de a iubi (si de a darui)

Capitolul 4A: Al patrulea „pacat” capital impotriva fericirii: controlul excesiv 

capitolul 4B: Al patrulea obicei al oamenilor fericiti: controlul interior 

capitolul 5A: Al cincilea „pacat” capital impotriva fericirii: neincrederea in ceilalti

Capitolul 5B: Al cincilea obicei al oamenilor fericiti: exersarea „increderii inteligente”

Capitolul 6A: Al saselea „pacat” capital impotriva fericirii: cautarea pasionata/indiferenta a pasiunii

Capitolul 6B: Al saselea obicei al oamenilor fericiti: cautarea linistita a pasiunii

Capitolul 7A: Al saptelea „pacat” capital impotriva fericirii: dependenta de minte

Capitolul 7B: Al saptelea obicei al oamenilor fericiti: mindfulness-ul

Capitolul 8: Calea de urmat

Multumiri • Anexa • Note
 

„Maimutele lui Harlow

Harlow nu si-a propus sa incerce sa dovedeasca faptul ca iubirea si educatia sunt la fel de importante pentru fiinta umana ca hrana si nutrientii. Voia sa dovedeasca altceva, si anume ca fiintele vii nu sunt masinile in care behavioristii le-au transformat. Dar asta e o poveste pentru alta data. Pentru a-si testa teza despre iubire, Harlow avea nevoie de maimute, iar in anii ’40, in Statele Unite, maimutele erau o raritate. Asa ca Harlow a facut ceva ce nimeni nu a facut vreodata: a crescut propriile maimute, lasand maimutele adulte sa se imperecheze in laboratorul sau. Se intelege ca Harlow voia sa creasca maimute sanatoase, si, pentru a-si mari sansele, le-a separat pe maimutele pui de mamele lor imediat dupa nastere. Acesti pui au fost pusi in custi separate pentru a preveni proliferarea bolilor. Astfel, in mod ironic, Harlow le-a refuzat puilor oportunitatea de a fi alintati si tinuti in brate de mamele lor, pentru ca voia sa creasca maimute sanatoase.

Dupa cum poate ca ai ghicit, contrar asteptarilor lui Harlow si ale echipei sale, maimutele de laborator au suferit pe plan psihologic. Maimutele sanatoase, daca sunt in aceeasi cusca, sunt curioase sa se descopere una pe cealalta si incep imediat sa se joace – cam asa cum fac copilasii sanatosi. In continuare, dupa ce au petrecut ceva timp impreuna, maimutele sanatoase creeaza legaturi si se opun separarii. Dar maimutele crescute in laboratorul lui Harlow erau diferite. Cand au fost aduse in aceeasi cusca, fie nu au aratat interes pentru celelalte, fie au fost ostile pe fata. Nu le placea ca alte maimute sa le atinga sau chiar cercetatorii; daca cineva se apropia prea mult, deveneau agresive si puteau sa-l raneasca. In plus, multe dintre maimute isi faceau rau zilnic – muscandu-si membrele. Multe dintre ele se leganau intruna si se uitau in gol cu indiferenta. Mai tarziu, Rene Spitz, un cercetator care lucra cu orfani, va descoperi ca acei copilasi lipsiti de dragoste si de educatie umana vor manifesta aceleasi simptome.”