Conversatia telefonica avuta de Vizanty in dimineata zilei de 24 august ’44 orele 8.30, cu colonelul Eduard Neumann, comandantul aviatiei germane din Balcani, cu care legase o adevarata prietenie, e parca trasa dintr-o tragedie antica:
„(…) – Draga Vizanty, intr-o jumatate de ora, voi lansa un bombardament asupra Bucurestiului. Ce vei face?
Fara ezitare, raspund:
– Ridic aviatia de vanatoare.
El:
– Te inteleg. Fiecare cu datoria sa.
Eu:
– Nu exista alternativa. Trista realitate. Daca ne ajuta Dumnezeu, ne vom reintalni intr-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute impreuna…
Le-a ajutat intr-adevar Dumnezeu si s-au reintalnit dupa treizeci de ani, in Germania, la Munchen, cu prilejul unui Congres International al Pilotilor de Vanatoare.
Intre timp insa, Dan Vizanty a trecut, in vreme de pace, prin mult mai multe nemeritate incercari. A fost rasplatit de natiune pentru eroismul sau cu cinci ani de inchisoare, i s-a confiscat toata averea, printre care si casa construita la Brasov pe terenul primit ca decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”…
In 1977 primeste o misiune de cercetare la Paris, pentru istoria aviatiei noastre. Isi indeplineste misiunea, dar ramane in Parisul sau iubit. Definitiv. Avea 67 de ani, deci inca in puteri…
Cititi povestea lui, iesita din comun!
Neagu Djuvara
