De la autorul bestsellerului Sub aceeasi Stea
K-5 spunea ca baietii sunt badarani.
K-10 voia doar o relatie de prietenie.
K-18 i-a dat papucii intr-un e-mail.
K-19 i-a frant inima.
Colin, un fost copil-minune” pasionat de anagrame, pleaca impreuna cu prietenul sau Hassan intr-o calatorie departe de casa pentru a-si uita toate dezamagirile in dragoste. Cu 10000 de dolari in buzunar si un mistret pe urmele sale, Colin vrea sa demonstreze Teorema Fundamentala a Previzibilitatii Katherinelor care, spera el, va prezice viitorul tuturor relatiilor. Iubirea, prietenia si umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poti reinventa.
Imaginati-va o sala de operatii la inceputul unei interventii dificile, dar indelung pregatite, si veti gasi ceva din atmosfera cartii lui John Green: atentia la detalii, precizia stilului, acuitatea observatiilor. – New York Times Book Review
Dupa Cautand-o pe Alaska, romanul cu care a castigat Michael L. Printz Award, John Green vine cu o noua poveste subtila si inteligent scrisa. Umorul nebun emana de pretutindeni, de la discutiile intre adolescenti la observatiile erudite. – teenreads.com
Katherine I a fost fiica meditatorului meu, Krazy Keith si, intr-o seara la mine acasa, mi-a cerut sa fiu prietenul ei, si eu am acceptat, iar apoi, dupa doua minute si treizeci de secunde, mi-a dat papucii, ceea ce la inceput a parut amuzant, dar acum, privind in urma, e posibil ca acele doua minute si treizeci de secunde sa fi fost cea mai importanta perioada din viata mea.
John Green s-a nascut la 24 august 1977. Cartile sale au fost publicate in peste douazeci de limbi si figureaza constant in topul celor mai bine vandute titluri al publicatiei New York Times. Foarte activ si pe platformele virtuale, John Green a creat, impreuna cu fratele sau, Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdfighter din intreaga lume. De 19 ori Katherine a fost nominalizata la Michael L. Printz Award si Los Angeles Times Book Prize. De acelasi autor, la Editura Trei au aparut: Sub aceeasi stea si Cautand-o pe Alaska.
Fragment:
„Cand iti petreci intreaga viata intr-un oras precum Chicago, se pare ca nu prea poti sa intelegi anumite aspecte ale vietii rurale. Sa luam, de exemplu, cazul problematic al cocosului. In mintea lui Colin, cocosul care canta in zorii zilei nu era nimic mai mult decat un trop literar si cinematografic. Cand un scriitor voia ca un personaj sa fie trezit in zori, Colin se gandea ca autorul pur si simplu folosea traditia cocosului pentru a infaptui acest lucru. Era ca atunci cand autorii reprezentau anumite lucruri cu totul diferit fata de cum se petreceau ele in realitate. Autorii nu includeau niciodata intreaga poveste; ei pur si simplu spuneau esentialul. Colin credea ca adevarul trebuia sa conteze la fel de mult ca esentialul si isi dadea seama ca acesta era motivul pentru care nu putea spune povesti bune.
In acea dimineata afla urmatorul lucru: cocosii nu incepeau sa cante cand se crapa de ziua. Incepeau, de fapt, cu mult inaintea zorilor – pe la 5 dimineata. Colin se intoarse in patul strain si, pret de cateva clipe, in timp ce miji ochii prin bezna din incapere, se simti bine. Obosit si scos din sarite din pricina cocosului. Dar se simtea bine. Iar apoi isi aduse aminte ca ea il parasise si se gandi la ea, dormind in patul ei mare si pufos si nevisandu-l pe el. Se rostogoli pe o parte si se uita la ceasul de la telefon. Niciun apel ratat.
Cocosul canta din nou.
– Cucurigu-nu-o-face, drac impielitat ce esti, bombani Colin.
Insa cocosul cucurigu-o-facu si, pana la ivirea zorilor, cantatul lui crea o simfonie disonanta cam ciudata, care parea sa se fi amestecat cu sunetele inabusite ale rugaciunilor de dimineata pe care le faceau musulmanii. Acele ore de zgomote stridente care te impiedicau sa dormi ii oferira lui Colin suficient timp sa se gandeasca la aproape toate problemele lui, incepand cu Katherine si cand oare se gandise ultima oara la el si terminand cu numarul de anagrame cu cocos, corecte din punct de vedere gramatical.
Pe la ora 7, in timp ce cocosul (sau poate ca erau mai multi – poate ca lucrau in ture) intra in cea de-a treia ora de tanguieli asurzitoare, Colin se duse impleticindu-se la baia in care dadea si dormitorul lui Hassan. Hassan era deja in cabina de dus. Cu tot luxul care trona acolo, baia nu avea cada.”
