Oare care dintre noi n-a fost ispitit sa patrunda in viata artistilor muzicieni despre care se povestesc fapte emotionante, dar prea repede uitate, momente vesele sau triste din existenta lor.
Aceasta antologie a incercat sa-i surprinda pe muzicieni, acolo unde nu are oricine acces. Daca s-a intamplat sa intalniti de-a lungul calatoriei voastre in lumea artei oameni veseli, chiar si in timpul unui spectacol pretins a fi serios, incercati a fi intelegatori cu ei.
Ganditi-va ca in sufletele lor sunt muzicieni. Ei va aduc aminte in fiecare clipa de societatea maestrilor, ii iau drept mentori interpretandu-i si curprinzandu-i in toate actiunile lor.
Au existat destine greu de explicat si de aceea am simtit nevoia de a privi in urma spre acei muzicieni care au dat si o lectie de entuziasm, dragoste si modestie.
Poate ca un instrumentist sau o voce mai putin sonora o veti recunoaste, desi pe chipul interpretilor va aparea o expresie de multumire sau chiar de extaz. Ganditi ca acest muzician va vrea binele si doreste sa va faca placere.
El spera pentru o clipa sa va aduca bucurie si sa va lumineze cu aceasta viata.
Fragment din lucrarea „De-ale muzicienilor si nu numai… ” de Gheorghe Musat
„Tragedie evitata
Era in obisnuinta membrilor orchestrei Filarmonicii clujene ca, in pauzele de la repetitii, instrumentistii sa paraseasca sala pentru a se relaxa.
Se utiliza o iesire laterala a cladirii Casei Universitarilor, astazi Auditorium Maximus, vizavi de peretele lateral stang al Universitatii Babes-Bolyai”.
Cand pauza se termina, instrumentistii intrara si se aflau aproape de scena.
Chiar in aceste momente s-a auzit un zgomot foarte puternic care fusese dat de desprinderea unor ornamente de marmura, voluminoase si grele, aflate sub acoperisul Universitatii, ca bordura.
Bucatile de marmura cazute pe scarile de langa cladirea Universitatii au produs un zgomot neobisnuit de mare si mult praf. Dar nimeni nu mai era afara.
A fost o minune ca soneria a sunat cand trebuia si instrumentistii intrasera cu cateva clipe inainte in sala. Astfel se intampla o tragedie in care nimeni nu era vinovat. ”
Aceasta antologie a incercat sa-i surprinda pe muzicieni, acolo unde nu are oricine acces. Daca s-a intamplat sa intalniti de-a lungul calatoriei voastre in lumea artei oameni veseli, chiar si in timpul unui spectacol pretins a fi serios, incercati a fi intelegatori cu ei.
Ganditi-va ca in sufletele lor sunt muzicieni. Ei va aduc aminte in fiecare clipa de societatea maestrilor, ii iau drept mentori interpretandu-i si curprinzandu-i in toate actiunile lor.
Au existat destine greu de explicat si de aceea am simtit nevoia de a privi in urma spre acei muzicieni care au dat si o lectie de entuziasm, dragoste si modestie.
Poate ca un instrumentist sau o voce mai putin sonora o veti recunoaste, desi pe chipul interpretilor va aparea o expresie de multumire sau chiar de extaz. Ganditi ca acest muzician va vrea binele si doreste sa va faca placere.
El spera pentru o clipa sa va aduca bucurie si sa va lumineze cu aceasta viata.
Fragment din lucrarea „De-ale muzicienilor si nu numai… ” de Gheorghe Musat
„Tragedie evitata
Era in obisnuinta membrilor orchestrei Filarmonicii clujene ca, in pauzele de la repetitii, instrumentistii sa paraseasca sala pentru a se relaxa.
Se utiliza o iesire laterala a cladirii Casei Universitarilor, astazi Auditorium Maximus, vizavi de peretele lateral stang al Universitatii Babes-Bolyai”.
Cand pauza se termina, instrumentistii intrara si se aflau aproape de scena.
Chiar in aceste momente s-a auzit un zgomot foarte puternic care fusese dat de desprinderea unor ornamente de marmura, voluminoase si grele, aflate sub acoperisul Universitatii, ca bordura.
Bucatile de marmura cazute pe scarile de langa cladirea Universitatii au produs un zgomot neobisnuit de mare si mult praf. Dar nimeni nu mai era afara.
A fost o minune ca soneria a sunat cand trebuia si instrumentistii intrasera cu cateva clipe inainte in sala. Astfel se intampla o tragedie in care nimeni nu era vinovat. ”
Codul cartii: ECU978-606-730-191-5
