Nu ajunge sa fii de fata. Daca nu mergi curajos si dintru inceput in fata, mereu mai in fata, nu vei avea parte nici de pre-fata, nici de o a doua fata dupa care la nevoie sa te-ascunzi daca esecul te pandeste si oricum nu poti visa la vreo post-fata.
Cam acesta ar fi riscul jocului nedibaci, formalist, schematic sau programatic de-a cuvintele.
Existenta mea nu-si propune sa intre, intreaga, intre paginile uneia sau unor carti.
Eu, personaj central, habar nu am daca ceea ce va prezenta autorul ca fiind inceput de ce nu a fost o continuare, cum zic eu ca ar fi fost in realitate, dar sunt convins, si nici nu imi propun sa o ascund, ca mi-as dori sa imi continui existenta de personaj si dupa ce el va pune punct ultimei pagini a celei de-a treia carti (sau, cum s-ar exprima in ziua de astazi un tanar iubitor de manele, mi-as dori carti fara numar, fara numar). Vise de personaj!
Laolalta, ele, cartile, tustrele, se vor constitui intr-o DESPOVaRARE. A lui, a autorului. Eu mai port poveri.
Personajul central
