Despre Ochiul de Veghe concentreaza o selectie de texte scrise de Vladimir Bulat in perioada cuprinsa intre 2006, anul in care revista al carei editor era a incetat sa mai apara, si anul 2012 – texte postate pe blogul sau www.ochiuldeveghe.over-blog.com.
Fara a incerca o acoperire exhaustiva a tuturor subiectelor postate in acest interval si nici un studiu asupra ideii de blog in sine, cartea a pornit de la ideea unei sinteze asupra mediului cultural cuprins de ochiul de veghe timp de sase ani dar si, astfel, asupra tipului de intelectual care intelege sa aiba o anume reactie fata de acest mediu. Selectia a devenit necesara nu numai datorita spatiului editorial restrans ci si ca provocare culturala cu trei mize: schimbarea perspectivei (de la accesarea verticala catre lectura orizonatala) determina o reasezare necesara a informatiei; informatia insasi poate fi privita, retrospectiv, in complementaritate/continuitate cu articole publicate la distanta in timp unele fata de altele; informatia tinde sa se piarda in lipsa unei cautari directionate si in ciuda perenitatii online.
Aceste trei mize au constituit atat firul rosu al cartii cat si insasi motivatia sa. A intoarce din mediul online in cel tiparit un discurs bazat pe cercetare de teren in cele mai multe cazuri reprezinta nu atat o noutate cautata, cat un fapt necesar ca experienta culturala si ca raspuns bibliofil tipic autorului insusi.
Despre Ochiul de Veghe cu subtitlul sau (Meteorologia unui bazar ideatic) se prezinta astfel ca un eseu coerent, unitar si unic, ghidat de o discutie generala/generica intre autor si editor. Coerenta selectarii si alaturarii textelor este data atat de conectarea lor tematica (si nu neaparat cronologica) cat si de inlantuirea subiectelor intr-o discutie libera. Un singur subiect devine pretextul ideii de picture in picture: el se regaseste in dialogul ce strabate si uneste piesele puzzle-ului, apoi intr-un prim semnal intalnit pe blog si in final intr-o serie de aparitii ulterioare. Ordinea asezarii in carte a acestui tip de subiect respecta pe alocuri firescul discutiei sau continua argumente insa in sensul adecvarii la produsul cultural nou, ce urma a fi tiparit. Astfel, un acelasi subiect poate genera noi viziuni, intelegeri, apropieri de idee.
Titlul cartii reproduce numele blogului. (…) ochiul de veghe e cel care scruteaza; cand ai doi ochi s-ar putea ca acei doi ochi sa rivalizeze intre ei. Dar cand ai unul singur, el incearca sa faca un soi de vedere completa, de 180 de grade. (…) cu 360 stii care-i drama? Ca te intorci la punctul din care ai pornit. Pe cand o intoarcere la 180 e ceva care te-ar putea ajuta sa descoperi lucruri inedite, care nu se vad cind privesti doar in fata. Uite, de exemplu, cu Ionica Grigorescu am discutat la un moment dat sa gasim cum sa-i zicem acestui ochi de veghe in engleza. Cum i-am zis? The Minds Eye. si ni s-a parut foarte bun! Exact asta este!
O privire general culturala ghidata de the minds eye si reflectata intr-o postare regulata pe blog ca intr-o permanenta reflexie de fapte, lucruri, locuri si oameni intalniti poate oferi un nou inteles asupra inimitatii unei harti conceptuale care ofera si spatiul comentariului. Tot aici sta si motivatia supracopertei care ascunde de fapt adevarata coperta si titlul insusi al cartii tot asa cum intreaga carte ascunde, intr-o aparenta fragmentare, o relatie de fapt foarte stransa intre toate textele. Supracoperta este prin urmare reproducerea unui colaj facut de mana autorului si reprezentand simbolic principalul subiect (si provocare) a cartii, un colaj al ochiului de veghe asupra locurilor in care a fost cu cercetarea, cu bicicleta sau doar cu gandul. Pentru a respecta dimensiunea originala a colajului, graficianul a optat pentru o reproducere a unui detaliu (scos la taiere) in carte si pentru o supracoperta ce reia intr-o scara 1:1 dimensiunea originalului (de aici decurgand si necesitatea plierii). Detaliul reprodus la paginile 102-103, intentionat in mijlocul cartii, ofera un moment de tacere in aceasta scadata vanatoare a fragmentelor puzzle-ului.
Fotografiile sunt considerate ilustratii ale textelor, respectand optiunea initiala a autorului si calitatea turistica a imaginilor sale. Insertia unor reproduceri ale carnetelor sale de notite a devenit necesara atat ca argument editorial cat si ca punct de plecare al unora dintre texte.
Coperta reproduce un detaliu dintr-o fotografie facuta de autor la intrarea intr-un atelier de cizmarie din Chisinau (Reparati aici). Fotografia este reprodusa integral la pagina 31 din carte, in textul care descrie fatade de case, strazi si semne vizuale ale orasului, observate de un ochi sfredelitor, atent, excesiv poate. Elementul grafic a devenit semnul de individualizare a editiei bibliofile.
Cred ca incercarea de a demonstra ca din Galaxia Gutenberg te poti misca dinspre si inspre hartie este un fel de migratie. Urmaresc proiecte foarte animate pe internet, oameni care trudesc din greu in mediul virtual, dar nu prea stiu de cazuri in care aceasta truda sa se intoarca pe hartie. si schimbarea directiei de lectura de la verticala la orizontala este, intr-adevar, unul dintre cele mai pretioase aspecte.
