Castigand experienta in spatiul terapiei cognitive, am intentionat sa scriu o carte pentru specialisti. Am renuntat insa, gandindu-ma ca ar fi mult mai util sa scriu o carte cu adresabilitate larga, in model de roman, in care sa descriu sedintele de psihoterapie cognitiva ale personajului principal al romanului. Astfel, cred ca am raspuns atator intrebari ale pacientilor ce mi s-au pus de-a lungul anilor:,,Ce este psihoterapia? Cum se face? Cand se face? Ce rost are? O face psihologul sau psihiatrul? Titlul cartii ,,Destainuiri in psihoterapie,, puncteaza de fapt dialogul psihoterapeutic pe care-l aduce-n prim plan.Trairile, conflictele intrapsihice, framantarile eroinei principale a romanului expuse in actul psihoterapeutic, releva modelul propriu de interpretare a lor, conform personalitatii ei. Dialogul psihoterapeutic releva modul, incercarile de a se actiona asupra acestui model interpretativ personal, pentru diminuarea efectului lui depresiv asupra starii afective a eroinei. Prin dialog se produce o reconstructie interpretativa in gandire cu efect antidepresiv. Actiunea romanului nu este fictiva. Ea a fost brodata pe istoria reala a vietii unui cuplu, avand insa un adaos imaginativ substantial, pentru a puncta dialogurile psihoterapeutice dar si pentru a conferi o nota atractiva romanului. Ea conteaza mult in perceptia esentei: dialogul psihoterapeutic
