Fragment din roman:
„Aproape ca nu se mai recunostea. Ea era plina de viata, ardea ca o floare a soarelui in lumina diminetii de toamna. Parea sa faca parte dintr-o specie aparte, alta decit fetele de maritat de la balurile londoneze, sfioase si apatice. Era la fel de frumoasa precum isi amintea. Si la fel de imprevizibila. Risese dupa ce ciinele o trintise la pamint, pe cind orice alta tinara in locul ei ar fi fost furioasa sau s-ar fi simtit umilita. Iar cind discutasera despre morcovi, el nu se putuse gindi decit la un singur lucru: ca si-ar fi dorit sa o ia in brate si sa o duca undeva, intr-un loc racoros si intunecat, si sa o faca a lui.
Dar in ciuda lucrurilor care il atrageau la ea, nu incapea indoiala ca nu era deloc potrivita stilului de viata pe care i-l putea el oferi. Stilului de viata cu care era el obisnuit. Nu putea renunta la titlu, asa cum nu putea sa le intoarca spatele angajatilor si familiilor acestora. Toti se bazau pe el. Avea marea responsabilitate de a administra paminturile familiei Challon si de a le lasa mostenire generatiilor urmatoare. Iar sotia lui va avea o viata foarte plina, se va ocupa de casa, va fi prezenta la Curte, va organiza evenimente caritabile, va prezida fundatii, si tot asa.
Iar Pandora va uri toate astea. Chiar daca isi va asuma acest rol, nu se va simti deloc confortabil.
Au intrat in salonul de vara, acolo unde familia Ravenel discuta cu surorile lui Phoebe si Seraphina.
Phoebe, cea mai mare dintre fratii Challon, mostenise firea blinda si iubitoare a mamei sale si spiritul alert al tatalui. Cu cinci ani in urma se casatorise cu iubitul ei din copilarie, Henry, lord Clare, care suferise intreaga lui viata de o boala cronica. Boala se agravase, transformindu-l intr-o umbra a barbatului care fusese cindva, pentru ca intr-un final sa-si afle sfirsitul. Pe atunci, Phoebe era insarcinata cu cel de-al doilea copil al lor. Desi primul an de doliu se incheiase, Phoebe nu-si revenise complet. Abia daca mai iesea din casa, era palida si slabise foarte mult. Iar durerea nu-i disparuse din privire.
Seraphina, sora mai mica, avea optsprezece ani, cu parul blond-capsuna si o personalitate efervescenta. Desi implinise deja virsta pentru a-si face debutul in societate, ducele si ducesa o convinsesera sa mai astepte un an. O fata placuta ca ea, frumoasa si cu a dota impresionanta avea sa fie vinata de orice barbat de insurat din Europa si nu numai. Pentru Seraphina, Sezonul londonez avea sa fie o piatra de incercare si de aceea trebuia sa fie cit mai pregatita.
Au fost facute prezentarile iar Pandora a acceptat un pahar cu limonada rece. A ramas tacuta, ascultind conversatia care curgea pe linga ea. Cind cei din jur au inceput sa discute despre economia din Heron’s Point, despre industria pescuitului si despre turism, Gabriel si-a dat seama ca gindurile Pandorei nu mai erau deloc acolo. Ce se petrecea oare in acel creier neobosit?
S-a apropiat de ea si a intrebat-o incet:
– Ai vazut vreodata o plaja? Ai intrat cu picioarele in ocean, ai simtit nisipul sub talpi?
Pandora a ridicat privirea spre el iar plictiseala de pe chip i s-a sters intr-o secunda.
– Nu. Aveti pe-aici o plaja cu nisip? Eram convinsa ca, daca exista, este formata numai din pietre.
– Domeniul are un mic golf privat. Se poate ajunge doar pe un drumeag ingust. ”
Codul cartii: MRO978-606-8695-14-3
