Pollan a impartit Dilema omnivorului in trei parti, cate una pentru fiecare dintre lanturile trofice care ne sustin: mancarea industrializata, mancarea alternativa sau organica si alimentele pe care oamenii si le procura singuri, din vanat, cules si gradinarit. Pollan urmareste fiecare lant trofic literalmente din pamant pana pe masa, subliniind relatia noastra coevolutiva cu speciile pe seama carora traim. El incheie fiecare sectiune asezandu-se la masa la McDonald’s, acasa cu familia, la o cina cu alimente de la Whole Foods, si la o revolutionara ferma transorganica din Virginia.
Pentru fiecare masa, el reconstituie provenienta tuturor alimentelor consumate, dezvaluind componentele ascunse pe care le ingeram fara stirea noastra si explicand modul in care preferinta fata de anumite alimente reflecta mostenirea noastra ambientala si biologica.
Dilema omnivorului este o invitatie adresata tuturor de a gandi in profunzime ramificatiile morale ale deprinderilor noastre culinare actuale. Pollan intreprinde un pelerinaj de-a lungul lanturilor trofice moderne, stabilind standarde pentru alimentatia etica. – The New Yorker
Cartea lui Pollan este un manifest al consumatorului de alimente si atinge o mare varietate de subiecte, de la modelele si tabuurile alimentare pana la modul in care evitam nu doar animalitatea hranei noastre, ci si propria animalitate. Autorul este atent la propriile emotii si ganduri, ca sa vada cum il afecteaza ceea ce face si ceea ce mananca, ca sa afle mai multe si sa explice ceea ce stie. Abordarea lui este impregnata de sinceritate si constiinta de sine. Cauza lui este justa, gandirea sa este limpede, iar scriitura sa este convingatoare. Aveti grija ce mancati! – The Washington Post
Ce ar trebui sa mancam la cina? Intr-o masura sau alta, aceasta intrebare simpla asalteaza orice creatura confruntata cu o mare varietate de lucruri pe care le poate manca. Avand de ales dintre nenumaratele alimente potentiale pe care le ofera natura, oamenii au fost nevoiti sa invete care dintre ele sunt sigure si care nu sunt ce ciuperci trebuie evitate, de exemplu, si ce afine putem savura.
Michael Pollan este un magician. El transforma porumbul si vacile, porcii si gainile intr-o sclipitoare si revelatoare descriere a modului in care producem, vindem si ne chinuim sa decidem ce sa mancam. Daca ati socotit vreodata ca intrebarea Ce sa mananc? este una simpla, va veti razgandi dupa ce veti citi ardentul rechizitoriu pe care Pollan il face industriei alimentare actuale si veti afla modul in care el intrezareste unele alternative insufletitoare. Mi-a placut atat de mult aceasta carte, incat nu as fi vrut sa se incheie. – The Seattle Times
Profunda, captivanta… Este putin probabil sa gasiti o explicatie mai buna a surselor exacte din care provine mancarea voastra. – The New York Times Book Review
Fragment din cartea „Dilema omnivorului” de Michael Pollan
„2. La semanat in Corn City
Pentru fiecare masa, el reconstituie provenienta tuturor alimentelor consumate, dezvaluind componentele ascunse pe care le ingeram fara stirea noastra si explicand modul in care preferinta fata de anumite alimente reflecta mostenirea noastra ambientala si biologica.
Dilema omnivorului este o invitatie adresata tuturor de a gandi in profunzime ramificatiile morale ale deprinderilor noastre culinare actuale. Pollan intreprinde un pelerinaj de-a lungul lanturilor trofice moderne, stabilind standarde pentru alimentatia etica. – The New Yorker
Cartea lui Pollan este un manifest al consumatorului de alimente si atinge o mare varietate de subiecte, de la modelele si tabuurile alimentare pana la modul in care evitam nu doar animalitatea hranei noastre, ci si propria animalitate. Autorul este atent la propriile emotii si ganduri, ca sa vada cum il afecteaza ceea ce face si ceea ce mananca, ca sa afle mai multe si sa explice ceea ce stie. Abordarea lui este impregnata de sinceritate si constiinta de sine. Cauza lui este justa, gandirea sa este limpede, iar scriitura sa este convingatoare. Aveti grija ce mancati! – The Washington Post
Ce ar trebui sa mancam la cina? Intr-o masura sau alta, aceasta intrebare simpla asalteaza orice creatura confruntata cu o mare varietate de lucruri pe care le poate manca. Avand de ales dintre nenumaratele alimente potentiale pe care le ofera natura, oamenii au fost nevoiti sa invete care dintre ele sunt sigure si care nu sunt ce ciuperci trebuie evitate, de exemplu, si ce afine putem savura.
Michael Pollan este un magician. El transforma porumbul si vacile, porcii si gainile intr-o sclipitoare si revelatoare descriere a modului in care producem, vindem si ne chinuim sa decidem ce sa mancam. Daca ati socotit vreodata ca intrebarea Ce sa mananc? este una simpla, va veti razgandi dupa ce veti citi ardentul rechizitoriu pe care Pollan il face industriei alimentare actuale si veti afla modul in care el intrezareste unele alternative insufletitoare. Mi-a placut atat de mult aceasta carte, incat nu as fi vrut sa se incheie. – The Seattle Times
Profunda, captivanta… Este putin probabil sa gasiti o explicatie mai buna a surselor exacte din care provine mancarea voastra. – The New York Times Book Review
Fragment din cartea „Dilema omnivorului” de Michael Pollan
„2. La semanat in Corn City
Ziua in care m-am prezentat trebuia sa fie singura uscata din toata saptamana, asa ca eu si George am petrecut cea mai mare parte din ea in cabina tractorului sau, incercand sa ne cunoastem si sa semanam, in acelasi timp, ultimii 160 de acri cu porumb; peste o saptamana sau doua urma sa inceapa semanatul de soia. Cele doua recolte alterneaza an dupa an pe aceste campuri, in ceea ce a fost rotatia clasica din Corn Belt incepand din anii 1970. (De atunci incoace, soia a devenit al doilea picior pe care se sprijina sistemul alimentar industrial: si aceasta planta se foloseste ca furaj pentru animale si acum isi face drum spre doua treimi din toate alimentele procesate.) Mai toata dupa-amiaza am stat pe o perna incomoda, pe care George a improvizat-o pentru mine din niste saci de seminte impaturiti, insa dupa o vreme mi-a incredintat volanul.
Mergand inainte, inapoi si iar inainte, o jumatate de mila [800 m] in fiecare directie, semanatul porumbului da mai putin senzatia ca semeni sau macar ca esti la volan, conducand tractorul, cat mai degraba senzatia ca tesi o pelerina interminabila sau ca acoperi o pagina cu aceeasi propozitie la nesfarsit. Dupa un timp, monotonia, combinata cu uruitul unui motor diesel trecut bine de prima tinerete, este hipnotica. Fiecare traversare a campului, care este aproape, dar nu pe deplin neted, reprezinta inca un acru de porumb semanat, alte 30 000 de seminte, depuse intr-una din cele opt brazde, fiind simultan ingropate in pamant de niste perechi de discuri din otel inoxidabil; un cilindru compresor, tras de tractor, inchide apoi brazda peste seminte. Samanta pe care o plantam era Pioneer Hi-Bred’s 34H31, un soi pe care catalogul il descria astfel: un hibrid adaptabil, cu agronomie solida si potential productiv”.”
Codul cartii: PUB978-606-722-234-0
