De la autorul romanului Adevarul despre cazul Harry Quebert
30 iulie 1994. Orphea, o statiune balneara linistita din statul New York, este bulversata de o crima infioratoare: primarul si familia lui sunt asasinati la ei acasa, impreuna cu o femeie care trecea intamplator prin zona. Ancheta este incredintata unei echipe alcatuite din doi politisti tineri, Jesse Rosenberg si Derek Scott. Ei strang probe solide si reusesc sa identifice criminalul, obtinand din partea superiorilor nu doar laude, ci si o decoratie. Dar, douazeci de ani mai tarziu, la inceputul verii lui 2014, o jurnalista pe nume Stephanie Mailer ii spune lui Jesse ca au identificat gresit asasinul din Orphea, dupa care dispare in conditii misterioase. Ce s-a intamplat cu Stephanie Mailer? Ce a descoperit ea? Si, mai ales, ce s-a intamplat cu adevarat in noaptea de 30 iulie 1994 la Orphea?
Dicker nu te scapa nicio clipa din mana, avand grija ca, in ciuda numeroaselor personaje si a avalansei de piste false, sa nu pierzi niciodata firul povestii. Cu toate ca la fiecare cincizeci de pagini ai impresia ca ai ghicit cine e faptasul, finalul te ia complet prin surprindere. – Le Figaro Litteraire
Penduland intre prezent si trecut, noul thriller al lui Dicker are o constructie impecabila. Inca o capodopera marca Joel Dicker. – Version Femina
Roman dupa roman, Dicker se impune ca un adevarat maestru al iluzionismului literar. – Elle
Joel Dicker s-a nascut la Geneva in 1985 si a studiat dreptul la Universitatea din Geneva, absolvind in 2010. A obtinut Prix des Ecrivains Genevois” pentru primul sau roman, Les Derniers Jours de nos peres. Al doilea roman al sau, Adevarul despre cazul Harry Quebert, a primit Marele Premiu al Academiei Franceze, a fost publicat in peste 45 de tari. De asemenea, a facut parte din selectia finala pentru Premiul Goncourt si a fost distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor pe 2012. Adevarul despre cazul Harry Quebert a fost ecranizat intr-o miniserie TV, cu Patrick Dempsey in rolul principal. De acelasi autor, la Editura Trei au aparut Adevarul despre cazul Harry Quebert si Cartea clanului din Baltimore.
Fragment din romanul „Disparitia lui Stephanie Mailer” de Joel Dicker:
„Operatiunea de cautare a lui Stephanie n-a dus la niciun rezultat.
Degeaba fusese mobilizata intreaga regiune, de aproape douazeci si patru de ore. Echipe de politisti si de voluntari cercetasera tot districtul. Echipe dotate cu caini, scufundatori, chiar si un elicopter erau si ele gata sa treaca la treaba. Voluntari lipeau afise prin supermarketuri si umblau prin magazine si benzinarii in speranta ca vreun client ori vreun angajat a zarit-o pe Stephanie. Parintii ei facusera o declaratie de presa la televiziunile locale, aratand fotografia fetei lor si rugand pe indiferent cine ar fi vazut-o sa ia imediat legatura cu politia.
Toata lumea voia sa ia parte la efortul colectiv. Kodiak Grill oferea racoritoare oricui participase la cautari. Palatul de la Lac, unul dintre cele mai luxoase hoteluri din zona, situat in districtul Orphea, pusese la dispozitia politiei unul dintre saloanele sale, care acum servea drept punct de intalnire pentru voluntarii care-si exprimasera dorinta de a se alatura fortelor de ordine, si de acolo erau indrumati catre una dintre zonele de cautare.
Instalati in biroul ei de la comisariatul din Orphea, Anna si cu mine ne continuam ancheta. Calatoria lui Stephanie la Los Angeles ramanea un mister total. Cand se intorsese din California, incercase imediat sa se apropie de politistul Sean O’Donnell, insistand ca acesta sa-i faciliteze accesul in sala arhivelor politiei. Ce-ar fi putut descoperi acolo? Am contactat hotelul in care statuse, dar fara niciun folos. In schimb, tot cercetand drumurile ei regulate, dus-intors, la New York – asa cum o aratau platile cu cardul pe autostrada am descoperit ca primise mai multe amenzi pentru stationare prelungita ori ilegala – ba chiar ii si ridicasera masina o data mereu pe aceeasi strada. Anna a gasit fara greutate lista cu ce anume se mai gasea pe strada respectiva: cateva restaurante, cabinete medicale, de avocatura, cabinetele unor chiropracticieni, o spalatorie. Dar, mai ales, redactia Revistei Literare Newyorkeze.
– Cum se poate? m-am intrebat. Mama lui Stephanie a afirmat ca fiica ei fusese data afara de la Revista in septembrie, si de aceea se intorsese in Orphea. De ce se mai ducea pe acolo? Nu are niciun sens.
– In orice caz, a spus Anna, datele taxelor pentru autostrada corespund cu cele ale amenzilor contraventionale. si, dupa cate vad, locurile in care a primit amenzile par a fi foarte aproape de cladirea in care se gaseste sediul Revistei. Sa-l sunam pe redactorul-sef si sa-i cerem explicatii, mi-a propus ridicand telefonul.
N-a avut insa timp sa formeze numarul, intrucat in acelasi moment cineva a batut la usa biroului. Era seful brigazii criminalistice a politiei statale.
– V-am adus rezultatele a ceea ce am gasit in apartamentul si in masina lui Stephanie Mailer, ne-a spus fluturand un plic gros. Cred ca va vor interesa.”
