Undele armonice
…existenta undelor nu se manifesta numai in metrica. O gasim in formulele ritmice, in mentinerea sunetelor la aceeasi lungime, in domeniul accentelor, al articulatiei, dar si mai departe, in melodica (prin intervale, pasaje si motive repetitive), in dinamica schimbarilor armonice, in geneza formelor si, pana la urma, in toata nevoia umana de a regasi ceea ce a parasit: centre tonale, acorduri de tonica, teme principale, texte si piese cunoscute, interpreti si interpretari familiare, imagistica; altfel spus – tot ce se leaga de acel miraculos eternel retour”. insa, daca aceasta reintoarcere perpetua nu s-ar face catre armonie si echilibru, ea ar fi doar repetitie lipsita de speranta. Ar putea avea, eventual nobletea resemnarii, energia trudei sisifice, nostalgia amintirii paradisului pierdut sau poate majestatea renuntarii lucide si eleganta jocului. Dar intoarcerea se face catre armonie sau, mai bine zis, in armonie. Fara tensiunile armonice poate ca lumea s-ar transforma intr-un bulgare al densitatii, caci armonia nu e simpla stare asa cum unda nu-i doar o plecare. Armonia este ondulanta, iar undele sunt armonice.
Timpul muzical este parcelat aritmetic, iar spatiul muzical se articuleaza dupa regulile proportiilor geometrice. Astfel, muzica ar putea fi definita.’ ca sinteza intre geometrie si matematica, transpusa in domeniile acustico-emotiv-somatice; sau poate ca e o simbioza intre acustic, emotiv si somatic, realizata dupa legi spatial numerice.
M. Tiberian
Fragment:
” 19. Importana notei Do
19.1. Liniile portativului ?i spa?iile dintre ele puteau fi interpretate ca simbolizând diferite in?l?imi în func?ie de ceea ce se numea cheia de citire, iar modalitatea aceasta de lectur? se p?streaz?, mult simplificat?, pân? in zilele noastre. in practic? se folosesc trei familii de chei Do, Fa ?i Sol, a?ezate pe diferite linii. Este evident c? in aceast? în?iruire Do se afl? pe cercul cvintelor intr-o pozi?ie central?, fiind incadrat de Fa ?i Sol; el este mai sus cu o cvint? fa?? de primul sunet ?i mai jos, tot cu o cvint?, fa?? de cel de-al doilea.
19.2. Dintre cheile folosite pe parcursul evolu?iei muzicii occidentale se mai afl? in uz doar patru.” Ele î?i impart zonele sc?rii generale muzicale dup? cum urmeaz?: cheia Fa se refer? la sunetele din registrul grav, cele dou? chei Do (pe linia a treia ?i a patra) se ocup? de registrul mediu iar cheia Sol este destinat? registrului acut. ?i în acest caz, cheile Do se refer? la zona central? a sc?rii muzicale. Mai mult decât atât, cheile Do pozitioneaz? aceast? not? reper pe liniile din mijlocul portativului (a III-a ?i a IV-a).
19.3. Numele acestora, Fa – de bas, Do pe linia a 4 – de tenor, Do pe linia a rreia – de alto ?i Sol – de sopran, precizeaz? ?i mai bine registrele destinate fiec?.reia. Cheile Do de tenor ?i de alto se refer? la vocile interioare ale unui ansamblu vocal.
19.4. Din nevoie de simplificare, se folosesc acum pe scar? larg? doar cheile de Fa ?i Sol. Cu acestea, întrebuin?ând doar dou? portative, se poate reprezenta orice în?l?ime afiat? în registrul vocilor umane. Nota care se scrie, folosind o singur? linie ajut?toare deasupra (in cheia de Fa), respectiv dedesubtul portativului (in cheia de Sol) se nume?te Do central. ”
…existenta undelor nu se manifesta numai in metrica. O gasim in formulele ritmice, in mentinerea sunetelor la aceeasi lungime, in domeniul accentelor, al articulatiei, dar si mai departe, in melodica (prin intervale, pasaje si motive repetitive), in dinamica schimbarilor armonice, in geneza formelor si, pana la urma, in toata nevoia umana de a regasi ceea ce a parasit: centre tonale, acorduri de tonica, teme principale, texte si piese cunoscute, interpreti si interpretari familiare, imagistica; altfel spus – tot ce se leaga de acel miraculos eternel retour”. insa, daca aceasta reintoarcere perpetua nu s-ar face catre armonie si echilibru, ea ar fi doar repetitie lipsita de speranta. Ar putea avea, eventual nobletea resemnarii, energia trudei sisifice, nostalgia amintirii paradisului pierdut sau poate majestatea renuntarii lucide si eleganta jocului. Dar intoarcerea se face catre armonie sau, mai bine zis, in armonie. Fara tensiunile armonice poate ca lumea s-ar transforma intr-un bulgare al densitatii, caci armonia nu e simpla stare asa cum unda nu-i doar o plecare. Armonia este ondulanta, iar undele sunt armonice.
Timpul muzical este parcelat aritmetic, iar spatiul muzical se articuleaza dupa regulile proportiilor geometrice. Astfel, muzica ar putea fi definita.’ ca sinteza intre geometrie si matematica, transpusa in domeniile acustico-emotiv-somatice; sau poate ca e o simbioza intre acustic, emotiv si somatic, realizata dupa legi spatial numerice.
M. Tiberian
Fragment:
” 19. Importana notei Do
19.1. Liniile portativului ?i spa?iile dintre ele puteau fi interpretate ca simbolizând diferite in?l?imi în func?ie de ceea ce se numea cheia de citire, iar modalitatea aceasta de lectur? se p?streaz?, mult simplificat?, pân? in zilele noastre. in practic? se folosesc trei familii de chei Do, Fa ?i Sol, a?ezate pe diferite linii. Este evident c? in aceast? în?iruire Do se afl? pe cercul cvintelor intr-o pozi?ie central?, fiind incadrat de Fa ?i Sol; el este mai sus cu o cvint? fa?? de primul sunet ?i mai jos, tot cu o cvint?, fa?? de cel de-al doilea.
19.2. Dintre cheile folosite pe parcursul evolu?iei muzicii occidentale se mai afl? in uz doar patru.” Ele î?i impart zonele sc?rii generale muzicale dup? cum urmeaz?: cheia Fa se refer? la sunetele din registrul grav, cele dou? chei Do (pe linia a treia ?i a patra) se ocup? de registrul mediu iar cheia Sol este destinat? registrului acut. ?i în acest caz, cheile Do se refer? la zona central? a sc?rii muzicale. Mai mult decât atât, cheile Do pozitioneaz? aceast? not? reper pe liniile din mijlocul portativului (a III-a ?i a IV-a).
19.3. Numele acestora, Fa – de bas, Do pe linia a 4 – de tenor, Do pe linia a rreia – de alto ?i Sol – de sopran, precizeaz? ?i mai bine registrele destinate fiec?.reia. Cheile Do de tenor ?i de alto se refer? la vocile interioare ale unui ansamblu vocal.
19.4. Din nevoie de simplificare, se folosesc acum pe scar? larg? doar cheile de Fa ?i Sol. Cu acestea, întrebuin?ând doar dou? portative, se poate reprezenta orice în?l?ime afiat? în registrul vocilor umane. Nota care se scrie, folosind o singur? linie ajut?toare deasupra (in cheia de Fa), respectiv dedesubtul portativului (in cheia de Sol) se nume?te Do central. ”
Codul cartii: GRF978-606-747-022-2
