Drept civil. Persoanele

Studiul dreptului civil este, in esenta, studiul elementelor raportului juridic civil (Gh. Beleiu), iar primul element al raportului juridic il constituie subiectele acestui raport, adica persoanele fizice sau persoanele juridice intre care se stabileste acest raport si care sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce alcatuiesc continutul acestui raport.
In mod traditional, studiul institutiilor dreptului civil debuteaza, in mod firesc, cu materia persoanelor, i.e. cu studiul subiectelor raporturilor de drept civil, deoarece, asa cum excelent se arata in celebrele Institutii ale imparatului Iustinianus, „nu se poate cunoaste dreptul daca nu cunoastem persoanele pentru al caror folos el a fost statornicit” (Iustiniani Institutiones, II, 12 in fine). Celelalte institutii civile fundamentale (drepturile reale, drepturile obligationale, drepturile intelectuale) se studiaza, de regula, dupa insusirea materiei persoanelor.
Prezentul manual, conceput si elaborat in lumina Noului Cod civil si a Noului Cod de procedura civila, se adreseaza in primul rand (dar nu exclusiv) studentilor nostri si urmeaza tematica cursului de „Drept civil. Persoane” (anul I licenta) din cadrul planului de invatamant aprobat de catre Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, care, la randul sau, urmeaza structura noii Carti I (Despre persoane) a Codului civil, aceasta din urma, in linii mari, nefiind altceva decat structura si sistematizarea propuse de regretatul profesor Gheorghe Beleiu, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai acestei fundamentale materii, insa aceasta lucrare raspunde, in egala masura, cerintelor disciplinei „Drept civil. Persoanele” din cadrul planurilor de invatamant superior agreate de celelalte facultati de drept din invatamantul juridic de stat si privat, fiind, asadar, in principiu, compatibila cu aceste planuri.
Frgamnet:
”   §2. Structura capacitatii civile a persoanei juridice
    264. Elemente
    Capacitatea civila a persoanei (juridice) este de doua feluri: (i) capacitatea de folosinta si (ii) capacitatea de exercitiu. Fiecare dintre cele doua concepte prezinta o relevanta aparte in ceea ce priveste modul in care persoana juridica poate participa la circuitul civil prin asumarea de drepturi si obligatii in urma incheierii de contracte.
    Aceasta clasificare rezulta din topografia legislativa consacrata de Noul Cod civil. Astfel, sub capitolul „Capacitatea civila a persoanei juridice” [NCC, Cartea L Titlul IV, Capitolul III] exista Sectiunea 1, „Capacitatea de folosinta a persoane juridice” (s.n., R.R.), si Sectiunea a 2-a, „Capacitatea de exercitiu si functionarea persoanei juridice” (s.n., R.R.).
    265. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice
    Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea (abstracta, generica) a unei persoane (juridice) de a fi titulara de drepturi si de a-si asuma obligatii in nume propriu. Prin urmare, o persoana juridica are o capacitate de folosinta specifica, inde-pendenta de cea a asociatilor sau a organelor sale de administrare. Capacitatea de folosinta se naste automat, ope legis, fara a fi necesara o formalitate speciala pentru dobandirea capacitatii de folosinta. in general, se poate spune ca o entitate dobandeste capacitatea de folosinta din momentul in care dobandeste personalitate juridica adica de la momentul la care este recunoscuta ca atare.
    Momentul aparitiei persoanei juridice poate insa diferi, in functie de tipul acesteia. Astfel, in cazul persoanelor juridice supuse inregistrarii, capacitatea de folosinta se naste la data inregistrarii persoanei juridice in cauza [art. 205 alin. 1 NCC], fara a fi necesare formalitati suplimentare. In cazul persoanelor juridice nesupuse inregistrarii, capacitatea de folosinta apare la momentul infiintarii acestora [art. 205 alin. (2) NCC].
    266. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice
    Capacitatea de exercitiu denota posibilitatea concreta a unei persoane (juridice de a incheia acte juridice in nume propriu. Altfel spus, in limitele capacitatii de folosinta, persoana juridica poate incheia un anumit act juridic concret capacitatii sale de exercitiu. ”