Nu am citit – si nici nu cred ca exista – vreun roman aparut in Romania comunista mai subversiv la adresa regimului totalitar decat Drumul cenusii de Augustin Buzura. Termenul insusi de subversiv risca sa para nepotrivit in acest caz, caci subversivitatea presupune ascundere, evitarea confruntarii directe, subminare prin aluzie si oblicitate eventual ironica. Or, ceea ce uimeste in paginile acestui roman, scris in 1987 si publicat in chip miraculos in 1988 in plina teroare, este tocmai transparenta si directetea discursului narativ, sustinut fie de cate un personaj, fie, mai ales, de naratorul care se confunda cu personajul principal. Nimic parabolic, nimic metaforic, trimiterile la un context social-istoric recognoscibil sunt cat se poate de clare. Mircea Martin
