La 13 aprilie 1946 preotul Paul Mihail, aflat in refugiu la Ram¬nicu Valcea, imbisericit la Biserica Buna Vestire (Maica Domnului), era anuntat de P.S. Episcop Vicar al Mitropoliei Moldovei, Justinian Marina, ca este numit la Biserica Sfantul Haralambie din Iasi. Este misiva de inceput a corespondentei unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane cu un preot de enorie, inedita si insolita in campul literaturii epistolare romanesti.
Scrisorile reprezinta o imagine nemijlocita a relatiilor dintre oamenii de cultura si, in masura in care se detaseaza de stereotipurile inerente genului epistolar, ele sunt marturii ale timpului lor.
In perspectiva istoriei mentalitatilor, corespondenta particulara a unor personalitati publice cum a fost inca din anii primei tinereti Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist (Episcop-Vicar, Rector al Institutului Teologic, Episcop al Aradului, Mitropolit al Olteniei si Mitropolit al Moldovei si Sucevei), ca si ceilalti ierarhi din acest volum este cu atat mai semnificativa cu cat este urmarea unor legaturi sufletesti. Corespondenta se face ecoul propriilor preocupari cultural-istorice sau a receptarii unor programe culturale si reprezinta dovada incurajarii de catre inaltii prelati a muncii intelectuale a preotilor si a altor colaboratori.
Randurile pe care Prea Fericitii Patriarhi Justinian si Teoctist le-au scris manu proprio sau cele ce le-au fost adresate de-a lungul a peste patru decenii de preotul Paul Mihail sunt acea dovada care completeaza de visu istoria colaborarii unor Inalti Prelati cu carturarii slujitori ai Bisericii. Binecuvantarea si acordarea titlului onorific de avva a fost considerata de preotul Paul Mihail suprema distinctie pentru activitatea pastorala si cercetarea stiintifica. Manifestarile de apreciere de-a lungul a doua-trei decenii din partea I.P.S. Mitropoliti Antonie si Nestor vadesc semne ale prieteniei carturaresti dintr-o parte si a unei admiratii totale din partea preotului catre ierarhii sai.
Generozitatea privind Biserica din Basarabia (sprijinirea tinerilor veniti la studii teologice in Romania, inzestrarea cu carti si odoare a bisericilor de acolo, ca si a scolilor ce se infiintau dupa revenirea la grafia cu litere latine, precum si contributia la repararea si zidirea unor noi biserici), cunoscuta din acte oficiale si din memoria zecilor de preoti din ramura de rasarit a Patriei care au fost binecuvantati si daruiti, este marturisita si de rezolutiile pozitive la scrisorile din aprilie si octombrie 1989 ale I.P.F. Teoctist.
Omagiu de cinstire, corespondenta ierarhilor cu Paul Mihail este lipsita de festivism, dar este plina de duhul dragostei intru Hristos si pentru slujirea Bisericii Sale si a culturii romane.
Textele scrisorilor, depuse la Fondul Paul Mihail de la Arhivele Nationale, Filiala Iasi, sunt reproduse conform normelor stiintifice de transcriere, respectandu-se intru totul ortografia si punctuatia autorilor. – Dr. Zamfira Mihail
Scrisorile reprezinta o imagine nemijlocita a relatiilor dintre oamenii de cultura si, in masura in care se detaseaza de stereotipurile inerente genului epistolar, ele sunt marturii ale timpului lor.
In perspectiva istoriei mentalitatilor, corespondenta particulara a unor personalitati publice cum a fost inca din anii primei tinereti Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist (Episcop-Vicar, Rector al Institutului Teologic, Episcop al Aradului, Mitropolit al Olteniei si Mitropolit al Moldovei si Sucevei), ca si ceilalti ierarhi din acest volum este cu atat mai semnificativa cu cat este urmarea unor legaturi sufletesti. Corespondenta se face ecoul propriilor preocupari cultural-istorice sau a receptarii unor programe culturale si reprezinta dovada incurajarii de catre inaltii prelati a muncii intelectuale a preotilor si a altor colaboratori.
Randurile pe care Prea Fericitii Patriarhi Justinian si Teoctist le-au scris manu proprio sau cele ce le-au fost adresate de-a lungul a peste patru decenii de preotul Paul Mihail sunt acea dovada care completeaza de visu istoria colaborarii unor Inalti Prelati cu carturarii slujitori ai Bisericii. Binecuvantarea si acordarea titlului onorific de avva a fost considerata de preotul Paul Mihail suprema distinctie pentru activitatea pastorala si cercetarea stiintifica. Manifestarile de apreciere de-a lungul a doua-trei decenii din partea I.P.S. Mitropoliti Antonie si Nestor vadesc semne ale prieteniei carturaresti dintr-o parte si a unei admiratii totale din partea preotului catre ierarhii sai.
Generozitatea privind Biserica din Basarabia (sprijinirea tinerilor veniti la studii teologice in Romania, inzestrarea cu carti si odoare a bisericilor de acolo, ca si a scolilor ce se infiintau dupa revenirea la grafia cu litere latine, precum si contributia la repararea si zidirea unor noi biserici), cunoscuta din acte oficiale si din memoria zecilor de preoti din ramura de rasarit a Patriei care au fost binecuvantati si daruiti, este marturisita si de rezolutiile pozitive la scrisorile din aprilie si octombrie 1989 ale I.P.F. Teoctist.
Omagiu de cinstire, corespondenta ierarhilor cu Paul Mihail este lipsita de festivism, dar este plina de duhul dragostei intru Hristos si pentru slujirea Bisericii Sale si a culturii romane.
Textele scrisorilor, depuse la Fondul Paul Mihail de la Arhivele Nationale, Filiala Iasi, sunt reproduse conform normelor stiintifice de transcriere, respectandu-se intru totul ortografia si punctuatia autorilor. – Dr. Zamfira Mihail
Codul cartii: SOP978-973-136-268-7
