Cele mai multe eseuri evoca, nostalgic si indrituit, biserici, personalitati galatene, bresle precum cea a pescarilor (Unde sunt pescarii de altadata?), Papadia, opera inginerului Mircea Roibu, Biblioteca V.A. Urechia…
Scrisa bine, viu si alert, Dunarea. Poveste si adevar mi se pare a fi cea mai buna carte a lui Zanfir Ilie. (Theodor Codreanu)
Febril om de actiune, veritabil ferment cultural al urbei galatene, dl. Ilie Zanfir este mereu in prima linie, pastorind, sub cupola Bibliotecii V. A. Urechia, o serie de intamplari de ecou. Neastamparatul autor, mereu in alerta, mereu pus pe fapte mari, ne incredinteaza un proaspat buchet de eseuri danubiene. Doldora de informatii, Dunarea poveste si adevar poarta, sub pecetea nostalgiei, intamplari de la mila 80, povesteste despre marii oameni (precum santinela V. A. Urechia, veghind spatiul carpato-balcanic) si depune marturie despre asezarea dintre ape, gandind tonic, cu optimism temperat, la viitorul Galatiului, redescoperindu-l… (Adrian Dinu Rachieru)
Eseurile dunarene sunt tot atatea argumente de cuget, inima si literatura, pentru memoria, pentru prezentul si pentru viitorul celor trei entitati personificate: Fluviul, Orasul si Comunitatea.
Zanfir Ilie este dintre cei putini care, parafrazandu-l pe Terentiu (Homo sum et humani nihil a me alienum puto Sunt om si nimic din ce este omenesc nu-mi este strain) poate spune cu deplina multumire: Sunt galatean si nimic din ce tine de Galati nu-mi este strain.
Pe scurt, o carte de colectie pentru pamantenii locului numit Galati, oriunde s-ar afla. (Theodor Parapiru)
