Capitolul Romania si «Marele Razboi» trateaza Neutralitatea Romaniei in Primul Razboi Mondial (1914-1916).
Razboiului de intregire a neamului romanesc coincide cu participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial (1916-1918), impotriva Puterilor Centrale (mai cu seama Austro-Ungaria si Germania), alaturi de Antanta (Franta, Marea Britanie, Rusia), alianta politico-militara care ii recunostea Vechiului Regat dreptul asupra teritoriile locuite de romanii din Austro-Ungaria: Banatul, Bucovina, Crisana, Maramuresul, Transilvania.
Dupa episodul pilduitor al Bataliei Moldovei (iulie-august 1917) cand armata romana a rezistat intentiei inamicului germanoaustro-ungar de a ocupa Moldova si de scoate Romania din razboi a urmat anul de gratie al infaptuirii a ceea ce numim Romania Mare, anume leatul 1918 Anul Marii Uniri:
Anii 1919-1920 au insemnat Recunoasterea internationala a Romanie Mari.
Capitolul Romania Mare pe calea modernizarii trateaza anii interbelici, cand statul roman avea sa devina si mai Mare printr-un mars fortat de modernizare: o lege fundamentala de inspiratie democratica (Constitutia din 1923); legiuiri de inspiratie liberala infaptuite in toate domeniile; o crestere economica sustinuta; o inflorire culturala fara precedent; constituirea unui sistem european de aliante cu tari mici si mijlocii.
in sfarsit, 1927 este Anul disparitiei lui Ferdinand I si Ion I.C. Bratianu infaptuitori ai Romaniei Mari. La vestea stingerii, in 24 noiembrie 1927, a marelui Om de stat, ziarul bucurestean de opozitie taranista, Dreptatea, remarca: S-a stins inca unul dintre cei care au tinut pe umerii lor greaua sarcina a realizarii celui mai mare ideal romanesc: intregirea neamului (s.n.).
