Volumul de fata propune o re-lectura a poeziei si mitopo(i)eticii eminesciene prin grila existentiala si nodul tragic, in care se aduna toti existentialii. Tensiunea ontologica e datul esential al eminescianismului, tradusa si intr-un sinergism, care e mai mult decat armonia observata de Vianu si sinestezia (baudelairiana); e o asociere intr-un Tot a tuturor organelor, sistemelor, factorilor. Fiintarea pentru plinul sufletesc ca si fiintarea pentru golul sufletesc (pentru nimic, precum zice Sartre) se impauneaza, la Eminescu, intr-un singur acord sinergetic. – Autorul
