Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
Romanul Eseu despre luciditate debuteaza cu un scrutin general in capitala unei tari imaginare, dar perfect obisnuite. La sfirsitul zilei, se numara voturile si reiese ca aproximativ saptezeci la suta dintre electori nu alesesera pe cineva. Duminica urmatoare oamenii sint din nou chemati sa voteze si, de data aceasta, numarul de voturi fara optiune depaseste optzeci la suta. Membrii guvernului intra in panica, o molima pare sa le submineze demersurile politice si, daca este asa, atunci aceasta trebuie anihilata. Incercind sa afle care ar putea fi explicatia unui asemenea fenomen, ei incep o vasta operatiune politieneasca, culminind, in lipsa de rezultate, cu instaurarea starii de asediu si retragerea guvernului din capitala provizoriu, sustin mai-marii, pina cind populatia capitalei va reveni la sentimente mai bune in ceea ce priveste puterea politica, cea despre care se presupune ca ar trebui sa-i reprezinte. Izolati si lipsiti de indrumare, cetatenii capitalei au reactii dintre cele mai imprevizibile.
Fragment din cartea „Eseu despre luciditate” de Jose Saramago
„Ministrului apararii, un civil care nu facuse armata, nu i se paruse destul declararea starii exceptionale, ceea ce dorea el era o stare de asediu serioasa, din cele autentice, o stare exceptionala in cea mai stricta acceptiune a cuvantului, dura, fara fisuri de nici un fel, ca un zid in miscare capabil sa izoleze razmerita, pentru ca apoi s-o zdrobeasca intr-un contraatac fulminant, inainte ca pestilenta si cangrena sa se intinda in partea inca sanatoasa a tarii, avertiza el. Prim-ministrul recunoscu ca gravitatea situatiei era extrema, ca patria fusese victima unui infam atentat impotriva fundamentelor esentiale ale democratiei reprezentative, Eu as numi-o mai degraba o torpila lansata impotriva sistemului, isi permise ministrul apararii sa nu fie de acord, Asa este, dar cred, si seful statului este de acord cu punctul meu de vedere, ca, fara sa pierdem vreodata din vedere pericolele conjuncturii imediate, in scopul varierii mijloacelor si obiectivelor actiunii in orice moment care ar justifica-o, ar fi de preferat sa incepem prin a ne folosi de metode discrete, mai putin ostentative, dar poate mai eficiente decat sa trimitem armata sa ocupe strazile, sa inchidem aeroportul si sa instalam bariere la intrarile in oras, Si ce metode ar fi acestea, intreba ministrul militarilor fara sa faca cel mai mic efort pentru a-si ascunde contrarietatea, Nimic ce nu cunoasteti deja, va amintesc ca fortele armate au si ele propriile lor servicii de spionaj, Pe ale noastre le numim contraspionaj, E acelasi lucru, Da, inteleg unde vreti sa ajungeti, Stiam ca aveati sa intelegeti, spuse prim-ministrul facandu-i un semn ministrului de interne.”
Romanul Eseu despre luciditate debuteaza cu un scrutin general in capitala unei tari imaginare, dar perfect obisnuite. La sfirsitul zilei, se numara voturile si reiese ca aproximativ saptezeci la suta dintre electori nu alesesera pe cineva. Duminica urmatoare oamenii sint din nou chemati sa voteze si, de data aceasta, numarul de voturi fara optiune depaseste optzeci la suta. Membrii guvernului intra in panica, o molima pare sa le submineze demersurile politice si, daca este asa, atunci aceasta trebuie anihilata. Incercind sa afle care ar putea fi explicatia unui asemenea fenomen, ei incep o vasta operatiune politieneasca, culminind, in lipsa de rezultate, cu instaurarea starii de asediu si retragerea guvernului din capitala provizoriu, sustin mai-marii, pina cind populatia capitalei va reveni la sentimente mai bune in ceea ce priveste puterea politica, cea despre care se presupune ca ar trebui sa-i reprezinte. Izolati si lipsiti de indrumare, cetatenii capitalei au reactii dintre cele mai imprevizibile.
Fragment din cartea „Eseu despre luciditate” de Jose Saramago
„Ministrului apararii, un civil care nu facuse armata, nu i se paruse destul declararea starii exceptionale, ceea ce dorea el era o stare de asediu serioasa, din cele autentice, o stare exceptionala in cea mai stricta acceptiune a cuvantului, dura, fara fisuri de nici un fel, ca un zid in miscare capabil sa izoleze razmerita, pentru ca apoi s-o zdrobeasca intr-un contraatac fulminant, inainte ca pestilenta si cangrena sa se intinda in partea inca sanatoasa a tarii, avertiza el. Prim-ministrul recunoscu ca gravitatea situatiei era extrema, ca patria fusese victima unui infam atentat impotriva fundamentelor esentiale ale democratiei reprezentative, Eu as numi-o mai degraba o torpila lansata impotriva sistemului, isi permise ministrul apararii sa nu fie de acord, Asa este, dar cred, si seful statului este de acord cu punctul meu de vedere, ca, fara sa pierdem vreodata din vedere pericolele conjuncturii imediate, in scopul varierii mijloacelor si obiectivelor actiunii in orice moment care ar justifica-o, ar fi de preferat sa incepem prin a ne folosi de metode discrete, mai putin ostentative, dar poate mai eficiente decat sa trimitem armata sa ocupe strazile, sa inchidem aeroportul si sa instalam bariere la intrarile in oras, Si ce metode ar fi acestea, intreba ministrul militarilor fara sa faca cel mai mic efort pentru a-si ascunde contrarietatea, Nimic ce nu cunoasteti deja, va amintesc ca fortele armate au si ele propriile lor servicii de spionaj, Pe ale noastre le numim contraspionaj, E acelasi lucru, Da, inteleg unde vreti sa ajungeti, Stiam ca aveati sa intelegeti, spuse prim-ministrul facandu-i un semn ministrului de interne.”
Codul cartii: POL978-973-46-4381-3
