Elena Vladareanu s-a nascut in 1981, la Medgidia. A debutat in 2001 cu volumul Pagini, dupa un debut underground in colectia Carmen initiata de un cristian (Cristian Cosma). Din 2014 este interesata tot mai mult de performativitatea discursului poetic, fiind implicata atat in proiecte editoriale individuale, cat si in diverse proiecte teatrale si performative. Cea mai recenta carte semnata de Elena Vladareanu este bani. munca. timp liber, aparuta in 2017 la Editura Nemira, in colectia Vorpal, iar cel mai recent proiect performativ este Teatru intim, unde a lucrat impreuna cu regizorul Robert Balan. Volumul de fata este o editie revazuta, comentata si adaugita a volumului omonim din 2005, aparut la Editura Cartea Romaneasca.
in 2005 Romania se pregatea sa intre in UE. Politicienii se pregateau sa taie panglici, intelectualii se pregateau sa inalte noi ode neoliberalismului, economia se pregatea sa duduie, populatia se pregatea sa traiasca mai bine. Elena Vladareanu publica europa. zece cintece funerare, o distopie intimista in care anunta unde sfarsesc toate iluziile: in singuratatea indivizilor si in dezarticularea comunitatilor. Fara a fi mai putin conceptual decat restul scrierilor ei, europa este volumul cel mai poetic, cel mai bogat in hituri, cel mai melodic. Dar asta nu-l face mai putin politic sau, dupa 13 ani care au trecut ca fumul, mai putin deprimant, mai putin actual.
Mihai Iovanel
exista un barbat. il iubesc
cu ce?
cu inima mea ca o cutie de sardine
cu carnea asta
atit de frumoasa
atit de alba
cine vine s-o manince?
cine incepe sa roada?
o sa ne fie teama
ne vom holba la oasele noastre
orbitor de singure
spre perete vom privi tot mai adinc
acolo vom alerga
ne inconjoara o apa de culoarea
rodiilor
cu apa asta ne spalam timplele
cu apa asta scriem despre speranta
