Excitat. Istoria hormonilor

Plina de anecdote uimitoare, informatii despre cercetarile medicale recente si detalii amuzante, Excitat ni-i prezinta pe marii oameni de stiinta care au facut descoperiri remarcabile despre dezechilibrele hormonale care ne pricinuiesc atata suferinta, dar si pe sarlatanii care s-au folosit de aceste descoperiri pentru a vinde remedii false. Epstein scoate la iveala umanitatea care se afla in centrul acestei stiinte a hormonilor si  vorbeste despre oameni de tot felul: un doctor din anii 1920, care  promova vasectomia ca pe o modalitate de sporire a libidoului, o femeie medic, care a descoperit hormonul sarcinii in anii 1940, si o mama care colecta glande pituitare de la cadavre, pe care le folosea ulterior ca sursa de hormon de crestere pentru a-si trata fiul. Pe parcursul cartii, Epstein analizeaza functiile unor hormoni precum leptina, oxitocina, estrogenul si testosteronul, demitizand stiinta endocrinologiei. 

In tinerete, pentru mine, hormonii insemnau sani, menstruatie si sex. Ni­mic mai simplu de-atat. Dar reprezinta mai mult decat atat. Ei sunt niste substante chimice puternice, care controleaza metabolismul, compor­tamentul, somnul, schimbarile de dispozitie, sistemul imuni­tar, lupta, abandonul – nu doar pubertatea si sexul. Asadar, intr-un anume sens, cartea de fata este o istorie a biochimiei fiintelor vii, emotionale. Istoria hormonilor este, totodata, o istorie a descoperirilor, a cailor gresite, a perseverentei si a sperantei. Aducandu-le impreuna – stiinta fundamentala si persoanele care au construit-o –, Excitat este o poveste des­pre ceea ce ne face oameni, din interior spre exterior. – Randi Hutter Epstein 

O poveste exhaustiva, stralucita a hormonilor, care acopera subiecte precum sexul, suferinta, neurologia, biologia, medicina si descoperirea de sine. Cartea lui Randi Hutter Epstein nu doar ca aprinde imaginatia, dar o si pondereaza. Povestea este spusa intr-o maniera captivanta, autoarea reusind sa insufleteasca si sa aduca in fata cititorilor un intreg sistem al stiintei. – Siddhartha Mukherjee, autorul cartii The Gene: An Intimate History 

In ziua de azi, hormonii sunt vazuti intrucatva asemenea ingerilor si demonilor in timpurile mai vechi: agenti invizibili, responsabili intr-un mod misterios de tot ce se intampla in viata noastra. In cartea sa amuzanta si lamuritoare, Randi Hutter Epstein demitizeaza aceste molecule, fara ca prin aceasta sa le ia ceva din puterea lor uimitoare. – Carl Zimmer, autorul cartii She Has Her Mother’s Laugh si Parasite Rex

Din punct de vedere chimic, hormonii sunt lanturi mari de aminoacizi sau inele de atomi de carbon cu mici bucati care atarna de fiecare parte. Dar a vorbi despre ei doar in termeni de structura este ca si cum ai descrie o minge de fotbal ca pe un obiect eliptic de piele care este aruncat pe un dreptunghi de aproximativ 100 de metri lungime. Nu ne arata cum un obiect relativ mic genereaza o putere si o complexitate incredibile.

Daca ne imaginam corpul ca pe o autostrada pe care circula informatii in diferite directii, sistemul nostru nervos functioneaza asemenea unui panou de comanda de moda veche. El contine fire ce trebuie conectate la sursa si la tinta in vederea transmiterii semnalelor. Putem sa urmam traseul unui nerv de la un capat la altul. Hormonii sunt cu totul si cu totul alta poveste. Ceea ce-i face sa fie atat de remarcabili – in comparatie cu toate celelalte substante chimice din corpul nostru – este modul aparent magic in care ei functioneaza. Hormonii sunt lansati dintr-o celula situata intr-o parte a corpului si nimeresc tinte aflate la mare distanta – fara sa fie nevoie de vreo conexiune. Ei sunt reteaua noastra fara fire. O celula a creierului, de exemplu, emite un hormon, doar o picatura mica, si declanseaza o reactie in testicule sau in ovare. (Alte substante chimice calatoresc departe, cum ar fi oxigenul care circula, de asemenea, in sange. Insa oxigenul nu este eliberat de o glanda 

si indreptat catre o tinta anume, asa cum este cazul hormonilor.)