– si ce? intreba iritat Wilde. inseamna ca ideea de democratie nu e buna? – Nici o idee nu e buna daca nu poate fi pusa in practica! spuse Lennon. Cate idei nu am avut si eu, dar cand sa le cant… – Iesea altceva, nu? intreba Wagner interesat. Exact asa pateam si eu! Voiam sa compun altfel, sa fac ceva altfel decat am mai facut si… tot aceeasi chestie iesea pana la urma. – Dar ce arma infioratoare a fost muzica ta! spuse admirativ Actorul. Mai ales in Vietnam! completa el si se porni sa rada nebuneste. – Ei… si eu cam tot la fel pateam! am marturisit, considerand ca e vremea marturisirilor. Dar asta tine de personalitatea fiecaruia. Compozitiile mele sunt toate in acelasi stil, pentru ca asta ma caracterizeaza. Degeaba am incercat sa compun altfel. Tot aia a rezultat! – Nu putem sa iesim din noi insine! concluziona Wilde. Eu nu as putea sa scriu ca altcineva, decat ca mine. – Asa e! Nici eu nu pot compune ca altcineva! Dar stiti ce? am intrebat eu cu zambetul pe buze. Nici altcineva nu poate compune ca mine! Ha! – Slava Domnului! rase Lennon, batandu-ma prieteneste pe umar. – Eu tot timpul am avut senzatia ca inca nu am compus capodopera vietii mele! spuse Wagner cu tristete. Aveam senzatia mereu ca urmatoarea opera va fi cea mai buna. si nu era! – Chiar ca nu era deloc! admise Lennon. – Pai daca ajungi sa crezi ca ai creat opera cea mai buna din viata ta si ca mai mult nu esti in stare… poti sa-ti tragi un glont direct in tampla! am zis cu tristete. – Sau in gura! sugera Hitler. – Sau in gura! am admis eu.
