Nora Roberts, considerata scriitoarea de bestseller-uri numarul 1 a cotidianului New York Times, este autoarea a mai mult de 170 de romane, publicate in peste 300 de milioane de exemplare.
Cu romanul «Femeia dorita» Nora Roberts ne conduce pe Dealurile Negre din Dakota de Sud, unde umbrele ascund secrete, vinatorii stau la la fel un ucigas cu instincte ciudate… iar o prietenie din copilarie devine o pasiune inflacarata.
Fragment din roman:
DE SUS, urmarea cu binoclul grupul de familie. Studierea prazii era esentiala, invatarea obiceiurilor, a teritoriului, a dinamicii, partile tari. Slabiciunile.
Rabdarea era un alt lucru esential. Recunostea faptul ca – ocazional – lipsa acesteia era una din slabiciunile lui. Temperamentul fusese o alta. Temperamentul iI costase optsprezece luni dupa gratii, cind il impinsese sa omoare aproape in bataie un om, intr-un bar.
Dar invatase sa-si controleze temperamentul, sa ramina calm si obiectiv. Sa foloseasca uciderea pentru propria lui satisfactie.
Niciodata incins, niciodata la furie. La rece si cu distantare.
Ucisese puma dintr-un impuls. Era acolo iar eI vroia sa stie cum e sa ucizi o salbaticiune privind-o in ochi. Lipsa de provocare, lipsa vinatorii nu ii oferise satisfactie personala.
Ii adusese, trebuia sa recunoasca asta, un oarecare sentiment de rusine.
A trebuit sa scape de senzatia asta lasindu-si temperamentul in voia lui – doar putin – si sa distruga tabara. Dar important era sa faca asta cu multa precizie. Astfel incit sa-i trimita un mesaj.
Lil. Lillian. Doctorita Chance. Cit de interesanta era. Intotdeauna asa a gindit despre ea. Uita-te la ea, cu celula familiei in jur – da, aici se afla partea ei slaba.
Poate ca o sa-i dea satisfactie, folosind-o impotriva ei. Frica, adaugata la emotia vinatorii. Vroia ca ei sa i se faca frica. Invatase cit de mult insemna cind intervenea frica. Si era convins ca o sa fie cu atit mai surescitant sa adulmece frica ei. Tocmai pentru ca ei, vazuse doar, nu i se facea asa de usor frica.
O va face sa-i fie frica.
O respecta, pe ea si ascendenta ei. Chiar daca ea nu-si respecta stramosii. I-a pingarit cu acest loc, cu aceste custi unde erau inchise libertatea si salbaticia. Acest loc sacru al oamenilor lui – si ai ei.
Da, o va face sa-i fie frica.
Ea va fi un plus excelent in contul lui. Marele lui Premiu.”
Codul cartii: MRO978-973-1789-44-6
