Cu un zambet deschis si aer adolescentin, poeta Any Dragoianu pare abia iesita din copilarie. Dar ea nu se oaca de un timp cu papusile, ci cu focul poeziei. Si ia lucrul acesta in serios incat trebuie sa facem distinctia intre joc, un ansamblu de reguli si strategii, si simpla joaca. Cum spune un cantec din Gorj, ma uit pe Gilort la vale si observ cu bucurie o autoare de talent, care evolueaza de la un volum la altul si constat ca Femeie jucandu-se cu focul e ea mai buna carte a ei. – Horia Garbea
Am faramat casa batraneasca
amintirile cadeau inaintea zidurilor
una cate una
se amestecau cu molozul
cateva generatii au ras si au plans
sub gramada de caramizi si lemne
e ca la sfartitul lumii acum
cateva strigate sugrumate acolo
apoi un nor de praf
si o tacere cumplita
aici s-au iubit bunicii
au mancat din painea unei vremi
cu toate neajunsurile ei
aici l-au infasat pe tata
iar foamea lui
zguduia odihna noptilor caniculare
aici am deschis si eu ochii
mangaiata de palme aspre
acum e o tristete la mine in curte
si sunt partasa la acest asasinat
nestiind in care colt al lumii
sa-mi ascund plansul.
Codul cartii: NEU978-606-8975-45-0
