Cind animalele de la ferma isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, astfel productivitatea creste si, pentru moment, gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii vor fi inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal sa nu bea alcool, sa nu poarte haine, sa nu doarma in pat, sa nu-si ucida semenii. Dar nu trece mult pina cind porcii preiau conducerea fermei si se bucura de privilegiile puterii. Punctul culminant, o subtila ironie la adresa regimului comunist, poate fi inteles fie si numai din ultima regula care mai ramine inscrisa pe hambar: Toate animalele sint egale, dar unele animale sint mai egale decit altele.
