Mi-a placut teribil de mult cartea Cleopatrei Lorintiu Fetita care eram. E o autoare romanca, jurnalista, foarte talentata dupa parerea mea. Este o carte aparuta in anii 80, anii copilariei noastre, cu mari complicatii. Este o carte despre o fetita care are tot felul de aventuri intr-o lume foarte libera, la tara, la bunici, intr-o casuta traditionala, cu vecinii, la pescuit, la fan. E copilaria aia frumoasa a noastra, la bunici, in provincie, in care esti complet liber si explorezi. Sigur ca a fost un soc in anii comunismului, in anii 80. Cartea n-a putut sa apara initial, a intarziat foarte mult pentru ca cenzura tot spunea, dar copiii care apar aici sunt prea libertini, prea se poarta normal, nu sunt imbracati in uniforma, nu sunt soimi, nu sunt pionieri, ce se intampla? Trebuie sa schimbam ilustratiile. Cartea are si niste ilustratii superbe, pictate, si e de o delicatete, si de o puritate necautata. Sunt pur si simplu sentimentele si gandurile unei fetite, situatiile amuzante prin care trece in vacanta la bunici. Eu cum am avut bunici in Ardeal, am crescut cu bunica mea acolo in vacanta de vara, ma identificam teribil cu fetita aia. E o carte luminoasa si care face cumva dreptate copiilor din orice perioada. Sunt foarte bine pusi in valoare, e ceva foarte senin si consistent.
– Ana Iorga, Cu cartile pe masa, Antena 1, 12 noiembrie 2018 –
Cred ca o carte cu povesti incluse de altfel in bibliografia scolara nationala, asa cum si-a inchipuit-o Cleopatra Lorintiu nu numai ca netezeste dragostea pentru lectura dar, ca un zidar priceput, inalta pe nesimtite in fiinta micilor castele in care mai tarziu ne vom regasi sufletul cristalin ca lacrima, al copilariei.
– Tudor Opris, 1998 –
Cleopatra Lorintiu reuseste o serie de nuantari narative inedite. Printre acestea se cuvine a fi mentionata, in primul rand, intensificarea pur poetica Sunt texte gratioase in care autoarea imagineaza intamplari din vietile unor copii, figureaza si unele tente de umor absurd, precum si cateva aparitii ingenioase de copii ultraimaginativi.
– Voicu Bugariu, Luceafarul,1982 –
Povestile Cleopatrei Lorintiu produc stari de lectura in care amintirea se amesteca discret cu visul si poezia, cu invitatia la calatorie in tinuturile miraculoase ale copilariei. Sunt povesti traite, pline de concretete a vietii din copilarie si exprima revelator psihologiile celor care traiesc aceasta minunata etapa de viata. Autoarea are stiinta apropierii de lumea descrisa, un sentiment aparte pentru aceasta, ceea ce ne determina sa o urmam in demersul ei. O carte de nerabdare, frumoasa si inaripata, in care copilaria isi gaseste si dezvolta o stare de plenitudine.
– Olimpiu Nusfelean, Tribuna, 1987 –
