Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
Dario Fo, iconoclastul autor al Misterului buf si a multe alte piese de teatru ce reinvie traditia commediei dellarte laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1997 , a publicat in 2014 primul sau roman Fiica papei, dedicat vietii uneia dintre figurile remarcabile ale Renasterii italiene: Lucrezia Borgia. Fascinat de ideea lumii ca spectacol, Dario Fo reconstituie in cheie sarcastica societatea italiana din vremea Renasterii, propunandu-ne totodata o suita de portrete desenate de el dupa originalele timpului. Din acest cadru desprinde povestea familiei Borgia care alcatuieste o adevarata saga, plina de infruntari si crime sangeroase, savarsite deopotriva prin fier si prin otrava. Pe Lucrezia insa, fiica lui Rodrigo Borgia, devenit papa in 1492 sub numele Alessandro VI, Dario Fo o prezinta, in acord cu cercetarile cele mai recente, drept o victima a masinatiilor tatalui si ale fratelui sau, celebrul Cesare Borgia, ea fiind in realitate o faptura sensibila, iubita unor barbati cu nume rasunatoare in epoca, protectoare a artelor, artistilor si umanistilor vremii, care a dovedit totodata un curaj barbatesc in infruntarile armate dintre cetatile italiene.
Desprinzand istoria papei Alessandro VI Borgia si a rudelor sale din Renasterea italiana, obtinem o saga tulburatoare, in care personajele se poarta fara pic de respect cu adversarii lor si adesea chiar intre ele. Victima menita sacrificiului e, fara indoiala, de fiecare data, inca din copilarie, Lucrezia, aruncata cu orice prilej si fara pic de mila, atat de tata, cat si de frate, in valtoarea intereselor financiare si politice. Ce credea dulcea copila despre asta nu-i pasa absolut nimanui. De altfel, e femeie motiv suficient chiar si pentru un tata viitor papa si pentru un frate pe cale de-a deveni cardinal. Ba, cateodata, Lucrezia nu-i nimic altceva decat un colet cu sani plinuti si fese trasnet. Ah, era sa uit, pana si ochii ii sunt plini de vraja. – Dario Fo
Fragment din carte:
„La Roma tot ce se arunca in scurta vreme apare plutind pe apele raului
In dimineata celei de-a doua zile, barcagiii vad plutind pe mijlocul Tibrului trupul unui inecat ce purta somptuoase vesminte tesute cu fir stralucitor de aur. Se descopera ca e vorba nici mai mult, nici mai putin decat de primul fiu al papei Alessandro VI, adica de Juan Borgia. Pe trupul sau se disting numeroase lovituri de pumnal. Cine a putut sa ucida si sa arunce in apa in semn de dispret un personaj atat de puternic, avand inaintea sa o cariera ce promitea sa mearga din triumf in triumf?
In toata Roma se fac auzite satire care arata cand spre un rival, cand spre altul. Se vorbeste, bineinteles, de familiile renumite, de la Orsini la Colonna, si asa mai departe. in cele din urma insa, cercul banuielilor se restrange la insasi familia victimei, si numele care se afla pe toate buzele, in toate tavernele si chiar in palatele cele mai cunoscute din Roma sus-pusa, este al fratelui Cesare Borgia.
Dintre toti locuitorii orasului, cel mai rascolit, aproape disperat, e fara indoiala Alessandro VI, tatal. Tot poporul se intreaba cum de monarhul Romei nu porunceste politiei sale sa purceada la o ancheta temeinica si necrutatoare. Dar, fara sa le raspunda celor care i se adreseaza intrebandu-l ce crede despre mobilul crimei si cine crede ca a putut-o savarsi, tatal victimei nu scoate un cuvant. Iar concluzia, demna de o sentinta a lui Pasquino, e repetata intr-adevar de multi su-pusi ai sacrului regat: Papa nu scoate o vorba fiindca ucigasul e din familie, din familia lui!”
Papa Borgia devine astfel principalul responsabil. Toti sunt incredintati acum ca a cazut sub dominatia teribilului sau fiu preferat. ”
Romanul lui Dario Fo Fiica papei face dreptate uneia dintre cele mai hulite figuri ale istoriei: Lucrezia Borgia. Cel mai vandut roman al anului 2014 in Italia.
Dario Fo, iconoclastul autor al Misterului buf si a multe alte piese de teatru ce reinvie traditia commediei dellarte laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1997 , a publicat in 2014 primul sau roman Fiica papei, dedicat vietii uneia dintre figurile remarcabile ale Renasterii italiene: Lucrezia Borgia. Fascinat de ideea lumii ca spectacol, Dario Fo reconstituie in cheie sarcastica societatea italiana din vremea Renasterii, propunandu-ne totodata o suita de portrete desenate de el dupa originalele timpului. Din acest cadru desprinde povestea familiei Borgia care alcatuieste o adevarata saga, plina de infruntari si crime sangeroase, savarsite deopotriva prin fier si prin otrava. Pe Lucrezia insa, fiica lui Rodrigo Borgia, devenit papa in 1492 sub numele Alessandro VI, Dario Fo o prezinta, in acord cu cercetarile cele mai recente, drept o victima a masinatiilor tatalui si ale fratelui sau, celebrul Cesare Borgia, ea fiind in realitate o faptura sensibila, iubita unor barbati cu nume rasunatoare in epoca, protectoare a artelor, artistilor si umanistilor vremii, care a dovedit totodata un curaj barbatesc in infruntarile armate dintre cetatile italiene.
Desprinzand istoria papei Alessandro VI Borgia si a rudelor sale din Renasterea italiana, obtinem o saga tulburatoare, in care personajele se poarta fara pic de respect cu adversarii lor si adesea chiar intre ele. Victima menita sacrificiului e, fara indoiala, de fiecare data, inca din copilarie, Lucrezia, aruncata cu orice prilej si fara pic de mila, atat de tata, cat si de frate, in valtoarea intereselor financiare si politice. Ce credea dulcea copila despre asta nu-i pasa absolut nimanui. De altfel, e femeie motiv suficient chiar si pentru un tata viitor papa si pentru un frate pe cale de-a deveni cardinal. Ba, cateodata, Lucrezia nu-i nimic altceva decat un colet cu sani plinuti si fese trasnet. Ah, era sa uit, pana si ochii ii sunt plini de vraja. – Dario Fo
Fragment din carte:
„La Roma tot ce se arunca in scurta vreme apare plutind pe apele raului
In dimineata celei de-a doua zile, barcagiii vad plutind pe mijlocul Tibrului trupul unui inecat ce purta somptuoase vesminte tesute cu fir stralucitor de aur. Se descopera ca e vorba nici mai mult, nici mai putin decat de primul fiu al papei Alessandro VI, adica de Juan Borgia. Pe trupul sau se disting numeroase lovituri de pumnal. Cine a putut sa ucida si sa arunce in apa in semn de dispret un personaj atat de puternic, avand inaintea sa o cariera ce promitea sa mearga din triumf in triumf?
In toata Roma se fac auzite satire care arata cand spre un rival, cand spre altul. Se vorbeste, bineinteles, de familiile renumite, de la Orsini la Colonna, si asa mai departe. in cele din urma insa, cercul banuielilor se restrange la insasi familia victimei, si numele care se afla pe toate buzele, in toate tavernele si chiar in palatele cele mai cunoscute din Roma sus-pusa, este al fratelui Cesare Borgia.
Dintre toti locuitorii orasului, cel mai rascolit, aproape disperat, e fara indoiala Alessandro VI, tatal. Tot poporul se intreaba cum de monarhul Romei nu porunceste politiei sale sa purceada la o ancheta temeinica si necrutatoare. Dar, fara sa le raspunda celor care i se adreseaza intrebandu-l ce crede despre mobilul crimei si cine crede ca a putut-o savarsi, tatal victimei nu scoate un cuvant. Iar concluzia, demna de o sentinta a lui Pasquino, e repetata intr-adevar de multi su-pusi ai sacrului regat: Papa nu scoate o vorba fiindca ucigasul e din familie, din familia lui!”
Papa Borgia devine astfel principalul responsabil. Toti sunt incredintati acum ca a cazut sub dominatia teribilului sau fiu preferat. ”
Codul cartii: HUM978-606-779-073-3
