Fragment din romanul „Fracurile Negre Vol. 3 Strada Jerusalem” de Paul Feval:
In aceeasi zi si aproape la aceeasi ora, in salonul auster si simplu mobilat al palatului din strada Therese, batranul patriarh al Fracurilor Negre – colonelul – era in conferinta particulara cu tanarul cu tenul alb, cu parul buclat, cu profil acvilin, caruia biata Ysole ii spunea monseniore” si catre care inima ei, tandra si ambitioasa in acelasi timp, se aruncase cu atata ardoare.
Tatal-Tuturor, asezat intr-un balansoar, avea tot acel aer venerabil care ii insela uneori si pe asociati. Intr-adevar, fiecaruia dintre ei ii promisese mostenirea, excluzandu-i pe toti ceilalti, si fiecare il credea.
Acesta era secretul supunerii lor.
Astazi, ridurile de pe fruntea sa erau mai adanci. Avea un aer ingrijorat.
O afacere atat de bine pusa la punct! spunea el. Un raport ata de frumos facut. Dar cine a fost ucis in locul generalului?
Ce mai conteaza asta? raspunse sec printul.
Generalul este in viata, asta e realitatea. Frumoasa mea Ysole nu mai este decat o domnisoara bogata, care poate astepta douazeci de ani mostenirea.
Cu ea ce-ai facut, fiule? Ah! Ce calculat esti!
Am lasat-o intr-o camera de hotel si iata-ma aici.
Si eu am dat-o pe micuta mea Fanchette acelui Corona, care a facut-o nefericita! ofta colonelul. Ce ginere ai fi fost tu!
Tata, asta nu-mi aduce rente! A venit vremea.
Ingratule! Nu te iubesc decat pe tine! Nu ma ocup decat de tine. Uite, asculta! Vrei sa incerci o lovitura uriasa? Va fi ultima mea afacere. Vrei sa te insori cu taranca aia din departamentul Orne, care este bogata ca o regina?
Printul se stramba.
O baba! spuse el.
Babele, raspunse incetisor colonelul, luand cu varful degetului cateva fire de tututn, conform legilor firii, sunt obiectul unor accidente mortale.
Codul cartii: LIT978-606-33-1219-9
