Fragment din romanul „Fracurile Negre Vol. 6 Inghititorul de sabii” de Paul Feval:
Oamenii care cunosteau de bine de rau afacerile Fracurilor Negre spuneau ca acest individ cumsecade era cel putin al cincilea fiu al lui Ludovic al XVII-lea, ceilalti patru avand un sfarsit nefericit, in exercitiul functiunii, in slujba asociatiei.
De fiecare data cand murea unul, se cauta o figura onesta, acvilina, cu fruntea ingusta, infipta pe un bust bine hranit, apoi se adunau la dosar actele risipite si noul mostenitor al coroanei Frantei isi facea aparitia la orizont, conform principiului istoric: Regele a murit, traiasca regele!”
Cu toate ca organizatia Fracurilor Negre decazuse considerabil, la vremea cand se petrece povestirea noastra mai existau inca posibilitati pentru a pune la cale cate o mica afacere, iar fiul lui Ludovic al XVII-lea ramanea pentru ei o unealta de care nu se puteau lipsi.
Ar fi de necrezut la cat se ridica sumele obtinute prin nenumaratele escrocherii operate in cartierul Saint-Germain din Paris, precum si in departamente, cu ajutorul acestei imposturi cu mult mai multe capete decat hidra din Lerna: existenta unui fiu al lui Ludovic al XVI-lea, evadat din inchisoarea Abbaye.
Fracurile Negre, mereu ingenioase, inventasera un fiu al acestui fiu, pentru comoditatea datelor.
Suntem nevoiti sa recunoastem ca, intr-adevar, Clubul Bonetelor de Matase Neagra era tot ce mai ramasese din cumplita organizatie, ale carei inceputuri ajungeau pana la Fra Diavolo si care, sub domnia Colonelului, inspaimantase intreaga Europa, prin atatea drame sangeroase.
Ultimele Fracuri Negre erau Domnii Deosebiti, sau, mai curand, Domnii Deosebiti formau consiliul de conducere al ultimelor Fracuri Negre, caci in lumea interlopa a Parisului ati mai fi gasit destui adepti ai parolei Maine se lumineaza de ziua. Iar cand era vorba sa puna in aplicare vreo operatiune bine organizata, acesti executanti nu-si dezamageau niciodata venerabilii conducatori.
Codul cartii: LIT978-606-33-1275-5
