Povestea aceasta am auzit-o in copilarie, de la Mohei, un batran din satul in care m-am nascut. Se spune ca in vremuri indepartate, pe colina Nakayama, din apropierea satului nostru, era un mic castel, al carui stapan era un nobil ce purta acelasi nume. Nu departe de castel, in adancul muntelui, traia Gon. Pui de vulpe orfan, Gon isi ducea singuratic zilele intr-o vizuina pe care si-o facuse printre ferigile stufoase din padure. De era ziua in amiaza mare sau noapte, Gon avea obiceiul sa hoinareasca prin satul de langa munte si sa faca tot felul de boacane. De pe ogoare scormonea si scotea cartofii dulci, pe care apoi ii arunca peste brazdele de pamant. Dadea foc lujerilor de rapita pusi la uscat sau se furisa in spatele caselor si tragea de funiile atarnate la stresini pe care taranii insirasera la soare ardei iuti. Dupa isprava, o lua la goana mancand pamantul, cu funiile atarnand in urma lui.
